Cel putin e bine ca nici profii nu isi dau interes si ce facem acum e degeaba. Student life ...ce sa mai zic. Stiti ca pana nu incep specializarile noi o sa facem mult si degeaba, ca si in liceu asa ca hai cu nepasarea si tocitul in sesiune...
marți, 8 decembrie 2009
Cel putin e bine ca nici profii nu isi dau interes si ce facem acum e degeaba. Student life ...ce sa mai zic. Stiti ca pana nu incep specializarile noi o sa facem mult si degeaba, ca si in liceu asa ca hai cu nepasarea si tocitul in sesiune...
joi, 26 noiembrie 2009
to10 lucruri frustrante
10. Oamenii care nu strang rahatul dupa animalele lor si oamenii care rad de cei ce fac asta.
E de bun simt sa iei cacatul animalului de pe trotuar si da dovada de educatie. Si nu inteleg de ce e amuzanta treaba asta, eu prefer sa nu iau nimic pe talpa cand merg pe strada.
9. Spargatorii de seminte si regele soarece. Ca la balet ei se misca cu gratie de pe o banca pe alta lasand in urma o dara de seminte. Pai sunt biodegradabile zic ei...aham chiar si daca sunt imprastiate pe ciment nu?nu zic sa nu mancam seminte dar daca o facem le aruncam pe pamant sau cva nu le lasam in jurul unei banci. Cum incerci sa le zici ceva apare regele soarece care e un fel de boss si ii place sa simta in centrul atentiei si pana la urma pleci, doar nu vrei sa iei ciuma ,nu?
8. Fumatorii hardcore. Isi aprind tigarea in autobuz si incep sa fumeze linistiti.Prima data cand am vazut asta nu mi-a venit sa cred. E cat de cat bine ca sar oamenii cu gura si intr-un final se simte si arunca tigarea pe geam ,ca deh .
7. Cocalarii cu masini scumpe. Astia ma tampesc, din cauza lor am ajuns sa-mi fie frica sa merg cu masina, ca vine un idiot in Q7 si iti taie calea sa intre pe alta strada, de ce mama naibii faci asta? Mai stai putin in spate si poti sa faci dreapta cat vrei, am vazut ca ai masina scumpa si imi dau seama ca nu stii ce inseamna taxa dar las-o frate moale ca si benzina e scumpa si masina aia nu soarbe, e ca un betiv notoriu.
6. Aglomeratia. E placut sa te trezesti pe ritmul claxoanelor de pe strada. Circulatia e o mare problema la noi, si mijloacele de transport vin greu si lumea isi ia masina si o sa fie si mai aglomerat. NUUUUU!!
5. Turistii de oras. Dintr-un oras de la noi, cu cat este orasul din care provin mai mare cu atat este si numarul de gunoaie. E normal sa mananci ceva pe munte, sa bei ca doar facem un traseu de 2 ore si e greeeeeeu!( 2 ore frate? nu prea urcati) Nu mai lasati gunoaiele peste tot ca e urat, le puneti in rucsac si le aruncati la inoarcere, stiu ca sunt grele dar incercati.
4. Taietorii de lemne. Una din putinele industrii ramase. Taiem cat putem , chiar si daca e rezervatie(da ,am vazut asta) si ne intrebam de ce cade pamantul peste noi. DUM DUM.
3. Politica. Sau mai bine zis politricks. Au ajuns sa cumpere votul cu 20 ron si ca sa vezi chiar a dat roade smecheria asta de cacat:))
2. Menatalitatea. Nu are rost sa comentez ca simt cum se umfla vena.
DAR...in primul rand ,cauza numarul 1 pentru care ma simt frustrat, este tara asta in care simt ca o iau razna si TU, omule. Sunt oameni care ridica vocea dar sunt neauziti. Vedem ca unu isi ia bataie pentru un telefon, noi stam si ne uitam ca nu e treaba noastra, de ce ne-am implica. Dar daca ar fi macar 3 oameni care ar incerca sa se implice nu credeti ca ar veni mai multi?
Sunt lupi,oi si caini de paza ca la stana. Lupii ataca in haita,oile sunt multe si putini caini.
FUCK YOU ROMANIA si acum stiu de ce.
E de bun simt sa iei cacatul animalului de pe trotuar si da dovada de educatie. Si nu inteleg de ce e amuzanta treaba asta, eu prefer sa nu iau nimic pe talpa cand merg pe strada.
9. Spargatorii de seminte si regele soarece. Ca la balet ei se misca cu gratie de pe o banca pe alta lasand in urma o dara de seminte. Pai sunt biodegradabile zic ei...aham chiar si daca sunt imprastiate pe ciment nu?nu zic sa nu mancam seminte dar daca o facem le aruncam pe pamant sau cva nu le lasam in jurul unei banci. Cum incerci sa le zici ceva apare regele soarece care e un fel de boss si ii place sa simta in centrul atentiei si pana la urma pleci, doar nu vrei sa iei ciuma ,nu?
8. Fumatorii hardcore. Isi aprind tigarea in autobuz si incep sa fumeze linistiti.Prima data cand am vazut asta nu mi-a venit sa cred. E cat de cat bine ca sar oamenii cu gura si intr-un final se simte si arunca tigarea pe geam ,ca deh .
7. Cocalarii cu masini scumpe. Astia ma tampesc, din cauza lor am ajuns sa-mi fie frica sa merg cu masina, ca vine un idiot in Q7 si iti taie calea sa intre pe alta strada, de ce mama naibii faci asta? Mai stai putin in spate si poti sa faci dreapta cat vrei, am vazut ca ai masina scumpa si imi dau seama ca nu stii ce inseamna taxa dar las-o frate moale ca si benzina e scumpa si masina aia nu soarbe, e ca un betiv notoriu.
6. Aglomeratia. E placut sa te trezesti pe ritmul claxoanelor de pe strada. Circulatia e o mare problema la noi, si mijloacele de transport vin greu si lumea isi ia masina si o sa fie si mai aglomerat. NUUUUU!!
5. Turistii de oras. Dintr-un oras de la noi, cu cat este orasul din care provin mai mare cu atat este si numarul de gunoaie. E normal sa mananci ceva pe munte, sa bei ca doar facem un traseu de 2 ore si e greeeeeeu!( 2 ore frate? nu prea urcati) Nu mai lasati gunoaiele peste tot ca e urat, le puneti in rucsac si le aruncati la inoarcere, stiu ca sunt grele dar incercati.
4. Taietorii de lemne. Una din putinele industrii ramase. Taiem cat putem , chiar si daca e rezervatie(da ,am vazut asta) si ne intrebam de ce cade pamantul peste noi. DUM DUM.
3. Politica. Sau mai bine zis politricks. Au ajuns sa cumpere votul cu 20 ron si ca sa vezi chiar a dat roade smecheria asta de cacat:))
2. Menatalitatea. Nu are rost sa comentez ca simt cum se umfla vena.
DAR...in primul rand ,cauza numarul 1 pentru care ma simt frustrat, este tara asta in care simt ca o iau razna si TU, omule. Sunt oameni care ridica vocea dar sunt neauziti. Vedem ca unu isi ia bataie pentru un telefon, noi stam si ne uitam ca nu e treaba noastra, de ce ne-am implica. Dar daca ar fi macar 3 oameni care ar incerca sa se implice nu credeti ca ar veni mai multi?
Sunt lupi,oi si caini de paza ca la stana. Lupii ataca in haita,oile sunt multe si putini caini.
FUCK YOU ROMANIA si acum stiu de ce.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Intoarcere la Orient
Salutari si bine ai venit sau revenit! Acum cateva minute am citit un articol intr-o revista care mi s-a parut interesant si care mi-a oferit inspiratie pentru post-ul pe care il citesti tu in momentul de fata. Era un articol scris de o domnisoara studenta care de curand s-a intors din Bruxelles, dupa ce a stat acolo vreo 6 luni cu Erasmus. Duduia in cauza spunea despre sentimentu care a incercat-o in primele cateva saptamani de la intoarcere, un sentiment aproape depresiv cauzat de faptul ca s-a intors la noi in tara unde totusi o asteptau prietenii, famila, iubitul. Bun, voi acum probabil va ganditi "ah, ce snoaba!" si probabil ca aveti dreptate, s-a dus si ea in alta tara mai occidentala si a venit aici, unde are atatia prieteni si toate cele si se plange ca nu e bine!
Ei bine, acum gandeste-te tu bine: oare nu are dreptate? E cumva bine? Poate ca are si ea dreptul sa fie depresiva si eu, sincer sa fiu, cred ca are tot dreptul!
O persoana pleaca la facultate in alta tara,implicit lasa totul in urma, cum ar fi prietenii si toate lucrurile cu care se obisnuise,avand acum cu ea/ea doar amintiri proaspete, asta inseamna ca este expus/a unui nou mediu, totul e nou, nu stie la ce sa se astepte. In prima saptamana e complet buimac/a, nu intelege nimic, ii e dor de casa, de familie, de prieteni mai mult ca oricand. Dar dupa o perioada ajunge sa cunoasca locul, sa iasa cu noii colegi, se guste din plin viata de student din tara respectiva, insa persoana respectiva ,hai totusi sa ii dam un nume persoanei asteia, unul fictiv, fireste, e un roman plecat peste hotare sa descopere lucruri noi, un nume potrivit cred ca este Ion, Ion tot este cu gandul la casa. Si Ion petrece cateva luni acolo si isi face noi prieteni, fiecare dintre ei avand ceva diferit pentru ca fiecare vine din alt colt al lumii aducand cate o cultura diferita. Si asa Ion are niste prieteni foarte interesanti, prieteni cu care isi petrece majoritatea timpului cu lucruri studentesti, stiti si voi, petreceri, betii, escapade, chiuluri, una sau doua aventuri de o natura mai amoroasa. Insa in tot acest timp Ion al nostru este cu gandul la casa, cat de dor ii de locul acela minunat unde atata lume ii duce dorul si il asteapta sa se intoarca. Ion isi aduce aminte cate a facut si acolo, cat de minunata e casa lui, cat de frumoasa e Romania!
Trece si perioada in care Ion a stat plecat in Occident, isi ia ramas-bun de la prietenii luisi ia drumul spre casa, implicit lasa in totul in urma, cum ar fi prietenii, toate lucrurile cu care se obisnuise ramanand cu niste aminitiri care i-au fost increstate adanc in suflet, crestaturile astea incepand sa il cam doara pe Ion pe masura ce se departeaza de tara respectiva. Insa el merge spre casa, locul care i-a lipsit tot timpul acesta!
Dar Ion are parte de o mare surpriza, parca acasa nu e asa de frumos si de incitant pe cat isi amintea el, la intrarea in tara il intampina o persoana care nici macar nu are bunul simt sa il salute. Orasul e gri si imbacsit, lipseste aceea atmosfera, acea agitatie urbana pe care a gustat-o din plin pana acum. Ajunge si acasa unde familia si prietenii il intampina fericiti, dar el nu pare la fel de incantat, ba chiar se chinuie sa mimeze un zambet fata de cei dragi. Ion ramane intr-un final singur in camera sa unde se intreaba ce s-a intamplat, de ce simte un gol imens in stomac, de ce cade in depresie acum ca in sfarsit s-a intors acasa? E simplu, Ion se obsinuise cu binele, cu iesirile intr-un loc frumos si curat, cu oameni noi si colorati (nu are conotatie rasista, cel putin nu de data asta). Ion s-a intors la Orient!
Cam asta imi imaginez eu ca este experienta unui student plecat afara la studii, se intaorce, insa se intaorce schimbat, cum e schimbat depinde de la om la om. Asa ca data viitoare cand auzi pe cineva ca se plange ca in alta parte era mai bine in loc sa critici sau sa ironizezii persoana respectiva mai bine te-ai uita in jurul tau si te-ai intreba daca nu cumva are dreptate Ion asta...
Cam atat am avut de impartit cu tine. Te-am pupat!
Ei bine, acum gandeste-te tu bine: oare nu are dreptate? E cumva bine? Poate ca are si ea dreptul sa fie depresiva si eu, sincer sa fiu, cred ca are tot dreptul!
O persoana pleaca la facultate in alta tara,implicit lasa totul in urma, cum ar fi prietenii si toate lucrurile cu care se obisnuise,avand acum cu ea/ea doar amintiri proaspete, asta inseamna ca este expus/a unui nou mediu, totul e nou, nu stie la ce sa se astepte. In prima saptamana e complet buimac/a, nu intelege nimic, ii e dor de casa, de familie, de prieteni mai mult ca oricand. Dar dupa o perioada ajunge sa cunoasca locul, sa iasa cu noii colegi, se guste din plin viata de student din tara respectiva, insa persoana respectiva ,hai totusi sa ii dam un nume persoanei asteia, unul fictiv, fireste, e un roman plecat peste hotare sa descopere lucruri noi, un nume potrivit cred ca este Ion, Ion tot este cu gandul la casa. Si Ion petrece cateva luni acolo si isi face noi prieteni, fiecare dintre ei avand ceva diferit pentru ca fiecare vine din alt colt al lumii aducand cate o cultura diferita. Si asa Ion are niste prieteni foarte interesanti, prieteni cu care isi petrece majoritatea timpului cu lucruri studentesti, stiti si voi, petreceri, betii, escapade, chiuluri, una sau doua aventuri de o natura mai amoroasa. Insa in tot acest timp Ion al nostru este cu gandul la casa, cat de dor ii de locul acela minunat unde atata lume ii duce dorul si il asteapta sa se intoarca. Ion isi aduce aminte cate a facut si acolo, cat de minunata e casa lui, cat de frumoasa e Romania!
Trece si perioada in care Ion a stat plecat in Occident, isi ia ramas-bun de la prietenii luisi ia drumul spre casa, implicit lasa in totul in urma, cum ar fi prietenii, toate lucrurile cu care se obisnuise ramanand cu niste aminitiri care i-au fost increstate adanc in suflet, crestaturile astea incepand sa il cam doara pe Ion pe masura ce se departeaza de tara respectiva. Insa el merge spre casa, locul care i-a lipsit tot timpul acesta!
Dar Ion are parte de o mare surpriza, parca acasa nu e asa de frumos si de incitant pe cat isi amintea el, la intrarea in tara il intampina o persoana care nici macar nu are bunul simt sa il salute. Orasul e gri si imbacsit, lipseste aceea atmosfera, acea agitatie urbana pe care a gustat-o din plin pana acum. Ajunge si acasa unde familia si prietenii il intampina fericiti, dar el nu pare la fel de incantat, ba chiar se chinuie sa mimeze un zambet fata de cei dragi. Ion ramane intr-un final singur in camera sa unde se intreaba ce s-a intamplat, de ce simte un gol imens in stomac, de ce cade in depresie acum ca in sfarsit s-a intors acasa? E simplu, Ion se obsinuise cu binele, cu iesirile intr-un loc frumos si curat, cu oameni noi si colorati (nu are conotatie rasista, cel putin nu de data asta). Ion s-a intors la Orient!
Cam asta imi imaginez eu ca este experienta unui student plecat afara la studii, se intaorce, insa se intaorce schimbat, cum e schimbat depinde de la om la om. Asa ca data viitoare cand auzi pe cineva ca se plange ca in alta parte era mai bine in loc sa critici sau sa ironizezii persoana respectiva mai bine te-ai uita in jurul tau si te-ai intreba daca nu cumva are dreptate Ion asta...
Cam atat am avut de impartit cu tine. Te-am pupat!
vineri, 6 noiembrie 2009
Gripa (insert animal class here)
Eh, cred ca puteti sa va dati seama unde bat acum. Si intradevar, gandurile mele sunt fixate pe gripa (sau gripele) pe care omul le ia de la animale si moare singur si trist. In curand o sa devina o traditie ca de fiecare data cand se imbolnaveste o dobitoaca din ograda sa se panicheze toata populatia globului si nu ar trebui sa radeti pentru ca e un eveniment real, lumea chiar se panicheaza grav numai la simplul gand ca ar putea avea in organismele lor o raceala de ordin animal. Ba chiar are un efect asa de mare asupra oamenilor incat au survenit niste schimbari in comportamentul colectiv care sa faca gripa sa se simta importanta, respectata si temuta, pe cand gripa nu vrea lucrurile acestea ea vrea doar un porc care sa o gazduiasca pe parcursul iernii lungi si aspre, probabil ca asta ar fi solutiua epidemiei: sa oferim ofrande spiritului gripei, poate asa ne va ierta si va fi mai blanda cu noi.
Este adevarat, trist dar adevarat. Suntem asa de afectati de gripele astea animalistice incat vom ajunge sa ne schimbam toate obiuceiurile pentru ca acestea sa se muleze bine, elegant si senzual pe corpul gripei ca o rochita neagra de seara. In curand o sa auzim americanii cantand "Batranul Mcdonald avea o ferma/I-ia i-ia io/Si pe acea ferma avea o gaina i-ia i-ia io/ Dar gaina a racit si l-a omorat pe saracul batran/ I-ia I-ia io." Acum uitati-va cat de stupida e ideea gaina raceste => moare Mcdonald... DE CE?? De ce nu moare gaina, in mortii ei de pasare!! Si sa nu cumva sa credeti ca e doar la americani, pentru ca hai sa fim seriosi, americanii nu sunt cel mai greu de speriat popor din lume si nici cel mai inteligent, americanilor acum le e frica de avioane, vrei sa sperii un american, du-l pe un aeroport, deci daca americanilor le e frica nu e chiar asa de mare panica, eu personal cred ca ar fi trebuit sa cadem pe ganduri numai in cazul in care rusii se speriau, dar probabil ca la Moscova gripa zace pe undeva pe sub o masa bagata acolo si tinuta la respect de Yuri sau Boris (batranul McDonald in varianta rusa).
Acum ajungand pe meleagurile mioritice constatam ca si la noi s-au produs cateva schimbari majore, cea mai vizibila fiind purtarea mastilor chirurgicale in metrou, patrea proasta e ca mastile alea nu servesc nici un scop, mastile potrivite fiind cele cu filtru, deci mai bine ati purta o masca de vopsitorie ca e mai sigura. Dar mai mult de atat am aflat ca seara trecuta s-a anulat balul in Dimitrie Cantemir din cauza ca o studenta ar fi contactat virusul nimicitor (da, vorbim despre o reaceala...). Pe mine insa ma perplexeaza ceva, de vreme ce au anulat balul dinainte sa inceapa e clar ca au aflat ca tipa era bolnava dinainte de bal, prin urmare de ce au anulat pentru toata lumea cand puteau foarte bine sa ii interzica doar ei sa vina? Ba mai mult, de ce nu au inchis facultatea? Pentru ca in mod evident a mers la facultate bolnava daca au aflat inainte de bal, si la facultate a avut contact cu mult mai multi oameni decat ar fi avut la bal, de unde razulta si daune mai mari cauzate prin tinerea facultatii deschisa in aceasta perioada de criza si panica.
Cam atat despre gripele astea gen aviara si porcina, adevarate epidemii, suntem in stare sa luptam impotriva cancerului, impotriva HIV-ului, am distrus ciuma si lepra, dar am belit-o cand ii curge ratul porcului!
Este adevarat, trist dar adevarat. Suntem asa de afectati de gripele astea animalistice incat vom ajunge sa ne schimbam toate obiuceiurile pentru ca acestea sa se muleze bine, elegant si senzual pe corpul gripei ca o rochita neagra de seara. In curand o sa auzim americanii cantand "Batranul Mcdonald avea o ferma/I-ia i-ia io/Si pe acea ferma avea o gaina i-ia i-ia io/ Dar gaina a racit si l-a omorat pe saracul batran/ I-ia I-ia io." Acum uitati-va cat de stupida e ideea gaina raceste => moare Mcdonald... DE CE?? De ce nu moare gaina, in mortii ei de pasare!! Si sa nu cumva sa credeti ca e doar la americani, pentru ca hai sa fim seriosi, americanii nu sunt cel mai greu de speriat popor din lume si nici cel mai inteligent, americanilor acum le e frica de avioane, vrei sa sperii un american, du-l pe un aeroport, deci daca americanilor le e frica nu e chiar asa de mare panica, eu personal cred ca ar fi trebuit sa cadem pe ganduri numai in cazul in care rusii se speriau, dar probabil ca la Moscova gripa zace pe undeva pe sub o masa bagata acolo si tinuta la respect de Yuri sau Boris (batranul McDonald in varianta rusa).
Acum ajungand pe meleagurile mioritice constatam ca si la noi s-au produs cateva schimbari majore, cea mai vizibila fiind purtarea mastilor chirurgicale in metrou, patrea proasta e ca mastile alea nu servesc nici un scop, mastile potrivite fiind cele cu filtru, deci mai bine ati purta o masca de vopsitorie ca e mai sigura. Dar mai mult de atat am aflat ca seara trecuta s-a anulat balul in Dimitrie Cantemir din cauza ca o studenta ar fi contactat virusul nimicitor (da, vorbim despre o reaceala...). Pe mine insa ma perplexeaza ceva, de vreme ce au anulat balul dinainte sa inceapa e clar ca au aflat ca tipa era bolnava dinainte de bal, prin urmare de ce au anulat pentru toata lumea cand puteau foarte bine sa ii interzica doar ei sa vina? Ba mai mult, de ce nu au inchis facultatea? Pentru ca in mod evident a mers la facultate bolnava daca au aflat inainte de bal, si la facultate a avut contact cu mult mai multi oameni decat ar fi avut la bal, de unde razulta si daune mai mari cauzate prin tinerea facultatii deschisa in aceasta perioada de criza si panica.
Cam atat despre gripele astea gen aviara si porcina, adevarate epidemii, suntem in stare sa luptam impotriva cancerului, impotriva HIV-ului, am distrus ciuma si lepra, dar am belit-o cand ii curge ratul porcului!
miercuri, 21 octombrie 2009
Urmeaza statia Politehnica cu peronul pe partea stanga...
Eh, asta aud in fiecare zi de luni pana vineri. Stiti cum ma face asta sa ma simt? Satul.. Si nu genul ala de satul pe care il simti dupa ce ai mancat destul sau dupa o partida de sex de cateva ore, nu... genul de satul pe care il simtea Nea' Fuhrer Hitler fata de jidani.
O sa va povestesc despre viata de politehnist sau mai bine zis o sa va relatez impresiile unui politehnist de doar 3 saptamani, fiind in aceeasi pozitie ca si colegu de blog Sirji care, dupa cum puteti vedea aici sub mine, a fost lovit si el de virusul politehnicii.
Primul lucru pe care il veti constata in Poli este lipsa acuta a sexului frumos, cele putine exemplare intradevar demne de vazut pe care le poti zari sunt de fapt studente la Jurnalism, in cladirea Leu, adica la Telecomunicatii si Electronica. Eu, personal, sunt un mandru student al facultatii de Inginerie Electrica, unde ponderea populatiei feminine tinde spre zero, pardon spre o valoare negativa, atat de rau e! In fine, pe mine personal nu ma afecteaza lucrul acesta din diverse motive (nu, nu sunt gay, am prietena) insa altii par a fi foarte grav afectati de aceasta statistica plina de testosteron.
In grupa mea suntem 28 de oameni dintre care nu ne-am prezentat niciodata mai multi de 20, insa pana astazi nu a venit niciodata centrul de atentie al colectivului, desigur vorbesc despre singura fata din grupa al carei nume l-am vazut in grupa noastra, insa lipsa ei a facut-o in mod paradoxal sa devina cea mai cunoscuta si discutata persoana dintre toti. Astazi insa a venit si picatura de estrogen dintre noi, insa nu a fost nimic la care se astepta majoritatea entuziasmata, ea este o fata de o varsta mai mare decat a noastra si cand zic mai mare nu zic 22-23 de ani, oh nu, asta ar fi bine! O fata care deja a terminat o facultate cu tot cu master si care are si loc de munca de ceva timp (aici voi lasa frau liber imaginatiei voastre pentru a deduce varsta respectivei).
Cam atat despre demografia minunatei facultati. Acum hai sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi organizarea, care e de cel mai imputit si imprastiat rahat. Intr-o minunata zi de marti am plecat de la un curs spre altul unde am fost trimis spre alta sala motivul fiind unul simplu: se schimabse orarul, insa se intamplase intimpul cursurilor fara ca noi, studentii, sa fim anuntati in nici un fel. Am mers spre nous destinatie, si anume sala de sport unde am aflat ca nici profa nu stia nimic de nicio schimbare, prin urmare orarul s-a schimabt fara sa fie anuntati macar profesorii care aveau orele schimbate intre ele. Asa ca am ners sore a consemna schimbarea produsa in program , numai pentru a afla spre stupoarea tuturor ca se produsese o a doua schimbare in cursul unei jumatati de ora.
Despre materii, teme, ascultari si alte lucruri nu va mai spun pentru ca ati auzit cu totii povesti ingrozitoare, insa puteti sta linistiti, toate sunt adevarate, un lucru insa este cert, Politehnica schimba omul (a se lasa spre interpretarea proprie a fiecarui cititor in parte). V-am pupat cu stima si respect!
O sa va povestesc despre viata de politehnist sau mai bine zis o sa va relatez impresiile unui politehnist de doar 3 saptamani, fiind in aceeasi pozitie ca si colegu de blog Sirji care, dupa cum puteti vedea aici sub mine, a fost lovit si el de virusul politehnicii.
Primul lucru pe care il veti constata in Poli este lipsa acuta a sexului frumos, cele putine exemplare intradevar demne de vazut pe care le poti zari sunt de fapt studente la Jurnalism, in cladirea Leu, adica la Telecomunicatii si Electronica. Eu, personal, sunt un mandru student al facultatii de Inginerie Electrica, unde ponderea populatiei feminine tinde spre zero, pardon spre o valoare negativa, atat de rau e! In fine, pe mine personal nu ma afecteaza lucrul acesta din diverse motive (nu, nu sunt gay, am prietena) insa altii par a fi foarte grav afectati de aceasta statistica plina de testosteron.
In grupa mea suntem 28 de oameni dintre care nu ne-am prezentat niciodata mai multi de 20, insa pana astazi nu a venit niciodata centrul de atentie al colectivului, desigur vorbesc despre singura fata din grupa al carei nume l-am vazut in grupa noastra, insa lipsa ei a facut-o in mod paradoxal sa devina cea mai cunoscuta si discutata persoana dintre toti. Astazi insa a venit si picatura de estrogen dintre noi, insa nu a fost nimic la care se astepta majoritatea entuziasmata, ea este o fata de o varsta mai mare decat a noastra si cand zic mai mare nu zic 22-23 de ani, oh nu, asta ar fi bine! O fata care deja a terminat o facultate cu tot cu master si care are si loc de munca de ceva timp (aici voi lasa frau liber imaginatiei voastre pentru a deduce varsta respectivei).
Cam atat despre demografia minunatei facultati. Acum hai sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi organizarea, care e de cel mai imputit si imprastiat rahat. Intr-o minunata zi de marti am plecat de la un curs spre altul unde am fost trimis spre alta sala motivul fiind unul simplu: se schimabse orarul, insa se intamplase intimpul cursurilor fara ca noi, studentii, sa fim anuntati in nici un fel. Am mers spre nous destinatie, si anume sala de sport unde am aflat ca nici profa nu stia nimic de nicio schimbare, prin urmare orarul s-a schimabt fara sa fie anuntati macar profesorii care aveau orele schimbate intre ele. Asa ca am ners sore a consemna schimbarea produsa in program , numai pentru a afla spre stupoarea tuturor ca se produsese o a doua schimbare in cursul unei jumatati de ora.
Despre materii, teme, ascultari si alte lucruri nu va mai spun pentru ca ati auzit cu totii povesti ingrozitoare, insa puteti sta linistiti, toate sunt adevarate, un lucru insa este cert, Politehnica schimba omul (a se lasa spre interpretarea proprie a fiecarui cititor in parte). V-am pupat cu stima si respect!
joi, 15 octombrie 2009
Frustrat...yet again. Si de data asta cu un motiv bine intemeiat. Mereu mi-am imaginat viata ca o scoala generala sau un liceu. Unde inveti sau nu, depinde de tine si multa distractie, neavand probleme cu banii ei fiind asigurati de altcineva.De cele mai multe ori se rezuma la bani. Pentru multi dintre noi facultatea este ca o palma peste fata , zicandu-ti sa te trezesti si sa vezi ca nu e asa. A... daca taticu tau are bani si te mentine atunci esti unul din cei care traiesc viata la maxim, bravo tie. Asa si cu restul? Restul se zbat sa se tina pe linia de plutire, cati dintre noi au vise care nu includ statul intr-un birou de 2 pe2, vise care de multe ori raman doar asa. Te chinui sa devii cel mai bun dar ca om ai nevoie sa si traiesti nu doar sa inveti. Simti nevoia sa iesi in lume sa party hard daca ma intelegeti, dar cum, cu ce bani? Acum incepe adevarata scoala, sa stii sa te descurci sa poti sa iei examenele si sa lucrezi pentru a strange cate ceva pentru tine aceasta este definita unui om muncitor care vrea ce e mai bun pentru el si cei apropiati.
Oameni care sunt in adevaratul sens al cuvantului o valoare.
Nu sunt ca sobolanii ce parasesc corabia, uita de unde au plecat si cine sunt, se duc in alte tari doar pentru a cauta sa se imbogateasca, sa fie ca ciorile, cum vad ceva sclipitor sa il ia ei repede, nereusind sa afle cu adevarat valoarea acelui lucru, traind cu impresia ca ei sunt mai importanti decat restul.
Iar ma las dus de val ceea ce nu e bine. Si tot monologul de aici din cauza unui ceas.
Ne facem noi mari si poate reusim sa inclinam balanta.
Inca ceva mie imi place sa lucrez cu cititorul si va propun un subiect de discutie. Care este visul dumneavoastra?
Al meu e sa deschid un loc unde lumea sa se relaxeze, sa se simta bine iar eu sa traiesc linistit pe o insula unde sa nu duc lipsa de nimic si sa chem lumea la mine(mi casa es su casa).
Dar pana atunci....study study work.
Oameni care sunt in adevaratul sens al cuvantului o valoare.
Nu sunt ca sobolanii ce parasesc corabia, uita de unde au plecat si cine sunt, se duc in alte tari doar pentru a cauta sa se imbogateasca, sa fie ca ciorile, cum vad ceva sclipitor sa il ia ei repede, nereusind sa afle cu adevarat valoarea acelui lucru, traind cu impresia ca ei sunt mai importanti decat restul.
Iar ma las dus de val ceea ce nu e bine. Si tot monologul de aici din cauza unui ceas.
Ne facem noi mari si poate reusim sa inclinam balanta.
Inca ceva mie imi place sa lucrez cu cititorul si va propun un subiect de discutie. Care este visul dumneavoastra?
Al meu e sa deschid un loc unde lumea sa se relaxeze, sa se simta bine iar eu sa traiesc linistit pe o insula unde sa nu duc lipsa de nimic si sa chem lumea la mine(mi casa es su casa).
Dar pana atunci....study study work.
joi, 20 august 2009
Dialog cu gandul verii celei mai grele
Salutari, din nou! Din nou am avut o pauza considerabila intre pos-uri, insa si de data aceasta am avut o scuza foarte buna. Insa nu am de gand sa scriu o scrisoare de iertare, vin cu alte ganduri. Pana acum am tot evitat sa discut lucruri personale, sau mai bine zis prea personale, insa astazi tocmai asta voi face, pebtru ca de ceva timp ma confrunt cu o situatie grea care mi-a dat cateva ore bune nedormite.
Pentru cei care nu stiu eu am 19 ani si am terminat liceul in iunie, cu siguranta va amititi, sau daca nu e cazul o sa va amintiti pentru toata viata liceul si tot ce a insemnat el cu bune si cu rele, inclusiv momentul in care a-ti aruncat palaria aia neagra cu ciuf in sus alaturi de ceilalti oamenii cu care v-ati impartit viata timp de 4 ani in care ati crescut si in care probabil ati si invatat ceva.
Eu sunt de parere ca nu exista om care sa nu isi aminteasca sentimentul unic pe care il are cu cateva zile inainte de vacanta de vara, din clasa a1 a cand se faceauu cozi de porc, bastonase si alte minuni din astea, pana in utlimul an cand totul se schimba drastic. In primii ani sentimentul e mai mult o confuzie, nu stii ce sa crezi, inca nu ti-ai format o idee concreta legata de scoala si de ce ar trebui sa simtit in momentul in care avansezi un an si iei o pauza de 3 luni de zile. Mai tarziu insa lucrurile se schimba, incepi sa simti o diferenta, luna Iunie pare din ce in ce mai frumoasa si ai din ce in ce mai putina rabdare, simti cum tot corpul anticipeaza cele 3 luni de libertate pentru care ai rabdat in clasa 2 semestre lungi, pulsul accelereaza, fata parca iti e un pic mai stralucitoare si tu esti parca un pic mai bine dispus decat in tot restul anului, e un Craciun venit mai devreme.
Insa in ultimul an de liceu totul se termina brusc, Iunie nu mai e asa de asteptat, ba dimpotriva, iti doresti sa se indeparteze. Si aici in iunie al clasei a12 a voi intra in detalii personale. In ultimul an de liceu stii ce te asteapta si nu iti doresti sa vina, insa nu scapi oricum, vine BAC-ul!
Te chinui un an de zile cu meditatii cu teme facute, cu ore chiulite din diverse motive sa reusesti sa iei, te cuplezi la sfarsitul primului semestru cu o fata pe care ai considerat-o mult timp ca fiind prietena perfecta in gradele cele mai inalte ale amicitiei, asta parca iti mai ia putin gandul de la examene si de la despartirea de liceu prin care urmeaza sa treci. Trec 6 luni, vine momentul examenului, traiesti la maxim fiecare parte a examenului, ca intr-un final sa astepti sa treaca 2 saptamani de foc in care ti-ai scurtat viata cu 10 ani din cauza stresului. Dupa astea 2 saptamani parca iti iubesti prietena mai mult, parca si ea pe tine, ai 4 zile in care esti in libertate deplina, iesi cu prietenii, sarbatoresti sfarsitul unui momeny critic din viata. Dupa 4 zile te intorci si citesti pe foaie, recitesti si mai citesti inca odata, nu iti vine sa crezi, tot anul ti-a cazut in cap, pe foaie scrie RESPINS. Iti trec multe scenarii prin cap, nici unu fericit, asta e, ramane doar o solutie: contestatia, adica inca o saptamana de asteptare, dar de data asta nu mai iesi cu prietenii, nu te mai simti eliberat, ai nevoie de prietena mai mult ca oricand. Trec si zilele astea si alfi itr-un final ca ai fost ADMIS, pe foaie scrie 5.00, esti inca odata in extaz. Urmeaza admiterea, nu iti faci probeleme, dar iti fac altii, intrii si la facultate. Din momentul asta mai ramane o luna din vara calendarstica dar tu sti ca mai ai doua pentru ca acum esti student, nu elev sa incepi in septembrie. Mergi la mare unde te simti bine, dar timpul trece si te lovesti de un fapt pe care l-ai ignorat pana acum, lumea pleaca, va despartiti. Se poate intampla ca cel mai buna prieten sa iti plece in alta tara, iar tu sa resimti si acum lipsa lui, ti-a fost un frate mai mare, te-a invatat cam tot ce sti legat de lume si femei. Iar in timp ce simti durerea lasata de el, realizezi ca nu e doar el, prietena ta cea mai buna care timp de 7 luni ti-a fost iubita pleaca si ea, in momentul asta te cam prabusesti, daca ai avut aripi acum iti sunt prinse in lanturi, simti greutatea unei veri care nu trebuia sa vina, il injuri pe Iunie care ti-a adus atatea neplaceri, acelasi Iunie pe care alta data il adorai si il asteptai cu bratele deschise.
Mai e putin si se termina vara, dar ea nu o sa plece fara sa lase cicatrici, pe care o sa le resimti mult timp dupa, iar dupa ce nu le mai simti, tot o sa fie la vedere urmele lasate. Ai trecut prin vara cea mai grea, de aici intri in lumea reala, o lume in care pasesti singur, cu lumea ta de altadata implantata bine in minte. Te simti cam gol, dar o sa treaca. Nu il mai astepti pe Iunie, dar el tot o sa vina, nu poti decat sa speri ca data viitoare sa vina inpoi cu tot ce ai pierdut. Suntem in August, prietene, Septembrie e dupa colt, pana in Iunie o sa rabzi!
Pentru cei care nu stiu eu am 19 ani si am terminat liceul in iunie, cu siguranta va amititi, sau daca nu e cazul o sa va amintiti pentru toata viata liceul si tot ce a insemnat el cu bune si cu rele, inclusiv momentul in care a-ti aruncat palaria aia neagra cu ciuf in sus alaturi de ceilalti oamenii cu care v-ati impartit viata timp de 4 ani in care ati crescut si in care probabil ati si invatat ceva.
Eu sunt de parere ca nu exista om care sa nu isi aminteasca sentimentul unic pe care il are cu cateva zile inainte de vacanta de vara, din clasa a1 a cand se faceauu cozi de porc, bastonase si alte minuni din astea, pana in utlimul an cand totul se schimba drastic. In primii ani sentimentul e mai mult o confuzie, nu stii ce sa crezi, inca nu ti-ai format o idee concreta legata de scoala si de ce ar trebui sa simtit in momentul in care avansezi un an si iei o pauza de 3 luni de zile. Mai tarziu insa lucrurile se schimba, incepi sa simti o diferenta, luna Iunie pare din ce in ce mai frumoasa si ai din ce in ce mai putina rabdare, simti cum tot corpul anticipeaza cele 3 luni de libertate pentru care ai rabdat in clasa 2 semestre lungi, pulsul accelereaza, fata parca iti e un pic mai stralucitoare si tu esti parca un pic mai bine dispus decat in tot restul anului, e un Craciun venit mai devreme.
Insa in ultimul an de liceu totul se termina brusc, Iunie nu mai e asa de asteptat, ba dimpotriva, iti doresti sa se indeparteze. Si aici in iunie al clasei a12 a voi intra in detalii personale. In ultimul an de liceu stii ce te asteapta si nu iti doresti sa vina, insa nu scapi oricum, vine BAC-ul!
Te chinui un an de zile cu meditatii cu teme facute, cu ore chiulite din diverse motive sa reusesti sa iei, te cuplezi la sfarsitul primului semestru cu o fata pe care ai considerat-o mult timp ca fiind prietena perfecta in gradele cele mai inalte ale amicitiei, asta parca iti mai ia putin gandul de la examene si de la despartirea de liceu prin care urmeaza sa treci. Trec 6 luni, vine momentul examenului, traiesti la maxim fiecare parte a examenului, ca intr-un final sa astepti sa treaca 2 saptamani de foc in care ti-ai scurtat viata cu 10 ani din cauza stresului. Dupa astea 2 saptamani parca iti iubesti prietena mai mult, parca si ea pe tine, ai 4 zile in care esti in libertate deplina, iesi cu prietenii, sarbatoresti sfarsitul unui momeny critic din viata. Dupa 4 zile te intorci si citesti pe foaie, recitesti si mai citesti inca odata, nu iti vine sa crezi, tot anul ti-a cazut in cap, pe foaie scrie RESPINS. Iti trec multe scenarii prin cap, nici unu fericit, asta e, ramane doar o solutie: contestatia, adica inca o saptamana de asteptare, dar de data asta nu mai iesi cu prietenii, nu te mai simti eliberat, ai nevoie de prietena mai mult ca oricand. Trec si zilele astea si alfi itr-un final ca ai fost ADMIS, pe foaie scrie 5.00, esti inca odata in extaz. Urmeaza admiterea, nu iti faci probeleme, dar iti fac altii, intrii si la facultate. Din momentul asta mai ramane o luna din vara calendarstica dar tu sti ca mai ai doua pentru ca acum esti student, nu elev sa incepi in septembrie. Mergi la mare unde te simti bine, dar timpul trece si te lovesti de un fapt pe care l-ai ignorat pana acum, lumea pleaca, va despartiti. Se poate intampla ca cel mai buna prieten sa iti plece in alta tara, iar tu sa resimti si acum lipsa lui, ti-a fost un frate mai mare, te-a invatat cam tot ce sti legat de lume si femei. Iar in timp ce simti durerea lasata de el, realizezi ca nu e doar el, prietena ta cea mai buna care timp de 7 luni ti-a fost iubita pleaca si ea, in momentul asta te cam prabusesti, daca ai avut aripi acum iti sunt prinse in lanturi, simti greutatea unei veri care nu trebuia sa vina, il injuri pe Iunie care ti-a adus atatea neplaceri, acelasi Iunie pe care alta data il adorai si il asteptai cu bratele deschise.
Mai e putin si se termina vara, dar ea nu o sa plece fara sa lase cicatrici, pe care o sa le resimti mult timp dupa, iar dupa ce nu le mai simti, tot o sa fie la vedere urmele lasate. Ai trecut prin vara cea mai grea, de aici intri in lumea reala, o lume in care pasesti singur, cu lumea ta de altadata implantata bine in minte. Te simti cam gol, dar o sa treaca. Nu il mai astepti pe Iunie, dar el tot o sa vina, nu poti decat sa speri ca data viitoare sa vina inpoi cu tot ce ai pierdut. Suntem in August, prietene, Septembrie e dupa colt, pana in Iunie o sa rabzi!
duminică, 9 august 2009
Moartea unei folkiste
Salutari din nou, dupa o pauza destul de lunga! Am revenit dupa o perioada indelungata de absenta complet nemotivata aducand cu mine o frustrare maxima. Si da, de data asta chiar ma simt frustrat de asta.
Am aflat aseara ca Tatiana Stepa a trecut in nefiinta (a murit, taranule). Probabil ca multi dintre voi nu stiti cine a fost ea, dar sincer sa fiu nici eu nu stiu foarte multe, stiu doar ca a fost o doamna care stia foarte bine cu chitara si care canta foarte frumos. Ea a cantat folk, doar folk din cate stiu, avand si o melodie pe care probabil ca o cunoasteti desi nu ati stiut niciodata cine e tanti care o interpreteaza. Melodia in cauza este "Copaci fara padure", este la fel de probabil ca voi sa cunoasteti creatia ca fiind doar o poezie a lui Paunescu, si este adevarat, Adrian Paunescu a scris versurile melodiei insa Tatiana Stepa a facut-o cunoscuta.
Doamna Stepa a fost o femeie puternica, ea lucrand 11 ani de zile in mina, fiind originara din Lupeni, Hunedoara. Anii acestia de chin s-au datorat regimului comunist care in 1985 au interzis Cenaclul Flacara unde activa si folkista. Ea a murit vineri 7 august 2009 la varsta de 46 de ani din cauza cancerului uterin, care se pare ca o bantuia de ceva timp.
Ei si acum sa vedem de exact sunt mai frustrat, pentru ca nu vreau s afiu un ipocrit care isi declara regretul etern pentru stingerea unei stele, imi pare rau, m-a intristat pe moment insa nu ma afecteaza pe termen lung, sa fim seriosi. Frustrarea mea este cauzata de faptul ca a murit o artista reprezentativa pentru poporul roman, pentru ca la urma urmei folk = popor (vezi dictionarul englez-roman), iar pe noi nu ne intereseaza, nu se face mare tam-tam, nu plang vedetele, nu are nimeni nimic de spus, este o rusine! Aceasta rusine este amplificata de faptul ca in Aprilie s-a stins din viata Stefania, nevasta lui Florin Salam si toata tara era in doliu, televiziunile au acordat ore intregi cestei tragedii si recunosc ca a fost intradevar o tragedie, o femeie tanara a murit, o familie a ramas fara mama si sotie, este o durere pe care nici nu pot sa mi-o imaginez si sincer nici nu vreau sa stiu cat de dureros este, dar hai sa ne detasam putin situatiei sa vedem cum arata pentru cei din afara chestia asta. A murit Stefania Salam, o sotie de manelist, nu interpreteaza nimic, singurul lucru pentru care este cunoscuta este ca a fost sotia lui Florin Salam, dupa decesul ei toata tara in doliu, OTV cu ore intregi de difuzare pe tema asta, iar pe cealalta parte a murit Tatiana Stepa cantareata de folk, o artista completa, nimanui nu ii pasa. Domnu' Dan, unde sunteti? Valori adevarate nu stiti sa promovati nici macar dupa moarte!
Pentru a face o radiografie completa, pentru un privitor impartial aceste intamplari ar denota faptul ca noi mai bine suntem reprezentati de o sotie de manelist decat de o femeie care a infruntat greutatile comunsmului, a trait o revolutie si a cantat pentru noi in ciuda acestor lucruri si in ciuda cancerului, pentru ca ultimul ei recital a fost luna trecuta in Vama Veche la festivalul Folk you.
Cam atat am de spus, o concluzie nu isi are rostul, va las pe voi sa o deduceti in timp ce ascultati melodia de mai jos.
Tatiana Stepa - Copaci fara Padure
Asculta mai multe audio Muzica
Am aflat aseara ca Tatiana Stepa a trecut in nefiinta (a murit, taranule). Probabil ca multi dintre voi nu stiti cine a fost ea, dar sincer sa fiu nici eu nu stiu foarte multe, stiu doar ca a fost o doamna care stia foarte bine cu chitara si care canta foarte frumos. Ea a cantat folk, doar folk din cate stiu, avand si o melodie pe care probabil ca o cunoasteti desi nu ati stiut niciodata cine e tanti care o interpreteaza. Melodia in cauza este "Copaci fara padure", este la fel de probabil ca voi sa cunoasteti creatia ca fiind doar o poezie a lui Paunescu, si este adevarat, Adrian Paunescu a scris versurile melodiei insa Tatiana Stepa a facut-o cunoscuta.
Doamna Stepa a fost o femeie puternica, ea lucrand 11 ani de zile in mina, fiind originara din Lupeni, Hunedoara. Anii acestia de chin s-au datorat regimului comunist care in 1985 au interzis Cenaclul Flacara unde activa si folkista. Ea a murit vineri 7 august 2009 la varsta de 46 de ani din cauza cancerului uterin, care se pare ca o bantuia de ceva timp.
Ei si acum sa vedem de exact sunt mai frustrat, pentru ca nu vreau s afiu un ipocrit care isi declara regretul etern pentru stingerea unei stele, imi pare rau, m-a intristat pe moment insa nu ma afecteaza pe termen lung, sa fim seriosi. Frustrarea mea este cauzata de faptul ca a murit o artista reprezentativa pentru poporul roman, pentru ca la urma urmei folk = popor (vezi dictionarul englez-roman), iar pe noi nu ne intereseaza, nu se face mare tam-tam, nu plang vedetele, nu are nimeni nimic de spus, este o rusine! Aceasta rusine este amplificata de faptul ca in Aprilie s-a stins din viata Stefania, nevasta lui Florin Salam si toata tara era in doliu, televiziunile au acordat ore intregi cestei tragedii si recunosc ca a fost intradevar o tragedie, o femeie tanara a murit, o familie a ramas fara mama si sotie, este o durere pe care nici nu pot sa mi-o imaginez si sincer nici nu vreau sa stiu cat de dureros este, dar hai sa ne detasam putin situatiei sa vedem cum arata pentru cei din afara chestia asta. A murit Stefania Salam, o sotie de manelist, nu interpreteaza nimic, singurul lucru pentru care este cunoscuta este ca a fost sotia lui Florin Salam, dupa decesul ei toata tara in doliu, OTV cu ore intregi de difuzare pe tema asta, iar pe cealalta parte a murit Tatiana Stepa cantareata de folk, o artista completa, nimanui nu ii pasa. Domnu' Dan, unde sunteti? Valori adevarate nu stiti sa promovati nici macar dupa moarte!
Pentru a face o radiografie completa, pentru un privitor impartial aceste intamplari ar denota faptul ca noi mai bine suntem reprezentati de o sotie de manelist decat de o femeie care a infruntat greutatile comunsmului, a trait o revolutie si a cantat pentru noi in ciuda acestor lucruri si in ciuda cancerului, pentru ca ultimul ei recital a fost luna trecuta in Vama Veche la festivalul Folk you.
Cam atat am de spus, o concluzie nu isi are rostul, va las pe voi sa o deduceti in timp ce ascultati melodia de mai jos.
Tatiana Stepa - Copaci fara Padure
Asculta mai multe audio Muzica
duminică, 19 iulie 2009
Miss Click!
Salutari, din nou, frustatilor! In seara aceasta mi-am amintit de o pagina tare interesanta de ziar. In randurile acelei pagini erau relatate cateva detalii legate de un concurs de frumusete autohtona intitulat sugestiv, dupa numele publicatiei in cadru careia se tinea, Miss Click. Distinsa domnisoara (domnisoara cand o face marul pere) care avea marea onoare de a fi desemnata catigatoare ar primi o excursie cu toate cheltuielile deja achitate in insulele Caraibe, probabil pentru a reface traseul lui Johnny Depp si Orlando Bloom din trilogia Pirates of the Carribean, sau mai probabil pentru a presta servicii "orale" unor oameni cu mai multi bani aflati in aceeasi mirifica zona turistica.
Daca va vine sa credeti, aceasta pagina chiar mi-a starnit interesul atat de mult incat sa ma convinga sa intru pe pagina de internet a concursului pentru a vedea febletele inscrise in intrecere si nu, nu am intrat doar pentru material de laba, exista site-uri mai potrivite acestui scop (slava Domnului). Pe aceasta pagina am intalnit diverse tipuri de fete, care de care mai superficiale, urate sau increzute. Si dupa cum ma asteptam, puteai sa completezi tu singur/a campurile destinate descrirerilor fetelor doar uitandu-te la pozele lor si ai fi nimerit exact ce au scris ele acolo cu manutele lor.
Preferintele sexuale, muzicale si financiare ale acestor dive in devenire sunt foarte previzibile. Eu cel putin deja imi gasisem un mod de a ma distra si anume ma uitam la poza fiecareia si imi imaginam ce muzica asculta fiecare si de fiecare data coincidea cu adevarul. Foloseam un algortim foarte simplu de determinare. Primul pas al acestui algoritm este reprezentat de observare atenta a pozei si de indentificarea elementelor care pot dezvalui preferintele muzicale, care oricum se imparteau inn 2 categorii mari si late: manele si house.
Avidele de house le recunoasteai dupa accesoriile extravagante, gen coliere din plastic si margele muuulte, sau dupa negligee-urile scumpe sau imitatiile de negligee-uri scumpe prin care domnitele isi etalau fizicurile apetisante, parca scoase din visele umede ale masculilor abonati la Kristal Glam Club si la Bamboo.
Manelistele in schimb erau mult mai usor de reperat, acestea erau cele cu nurii expusi (in tatele goale ba taranule, sa intelegi si tu!), sau cele mai rotunjoare (grase, tot pentru tine, ba taranule!).
Si iata cum romanii se vor pricopsii cu inca o vedeta creeata pe banda rulanta, cum numai la noi gasesti, care va trimisa peste hotare unde va sustine sus si tare ca ea e romanca si conationalii au trimis-o acolo penru ca ea era cea mai frumoasa si reprezentativa si uite asa iar o sa fim numiti un neam de curve, dar acum se va sti clar ca suntem ori houseri ori manelisti! V-am pupat!
Daca va vine sa credeti, aceasta pagina chiar mi-a starnit interesul atat de mult incat sa ma convinga sa intru pe pagina de internet a concursului pentru a vedea febletele inscrise in intrecere si nu, nu am intrat doar pentru material de laba, exista site-uri mai potrivite acestui scop (slava Domnului). Pe aceasta pagina am intalnit diverse tipuri de fete, care de care mai superficiale, urate sau increzute. Si dupa cum ma asteptam, puteai sa completezi tu singur/a campurile destinate descrirerilor fetelor doar uitandu-te la pozele lor si ai fi nimerit exact ce au scris ele acolo cu manutele lor.
Preferintele sexuale, muzicale si financiare ale acestor dive in devenire sunt foarte previzibile. Eu cel putin deja imi gasisem un mod de a ma distra si anume ma uitam la poza fiecareia si imi imaginam ce muzica asculta fiecare si de fiecare data coincidea cu adevarul. Foloseam un algortim foarte simplu de determinare. Primul pas al acestui algoritm este reprezentat de observare atenta a pozei si de indentificarea elementelor care pot dezvalui preferintele muzicale, care oricum se imparteau inn 2 categorii mari si late: manele si house.
Avidele de house le recunoasteai dupa accesoriile extravagante, gen coliere din plastic si margele muuulte, sau dupa negligee-urile scumpe sau imitatiile de negligee-uri scumpe prin care domnitele isi etalau fizicurile apetisante, parca scoase din visele umede ale masculilor abonati la Kristal Glam Club si la Bamboo.
Manelistele in schimb erau mult mai usor de reperat, acestea erau cele cu nurii expusi (in tatele goale ba taranule, sa intelegi si tu!), sau cele mai rotunjoare (grase, tot pentru tine, ba taranule!).
Si iata cum romanii se vor pricopsii cu inca o vedeta creeata pe banda rulanta, cum numai la noi gasesti, care va trimisa peste hotare unde va sustine sus si tare ca ea e romanca si conationalii au trimis-o acolo penru ca ea era cea mai frumoasa si reprezentativa si uite asa iar o sa fim numiti un neam de curve, dar acum se va sti clar ca suntem ori houseri ori manelisti! V-am pupat!
miercuri, 15 iulie 2009
Milionul de dolari scade si nu numai la banca
Salutari, din nou! O sa incep prin a-i ura bun venit lui Sirji, al 2-lea autor al blogului, inca un semicetatean cu acte in regula care doreste sa imparta si sa amuze.
Bun, dupa ce am facut grandioasa prezentare voi trece la a prezenta grandiosul Million Dollars, o asezare plasata convenabil in zona Muncii care a trecut printr-o serie de transformari drastice. Daca memoria mea functioneaza propice atunci Milionu' de Dolari a fost initial cazino. Un cazino in care mergeau multi, multi oameni cu burta, Mercedes-uri, bani si ten inchis. Aici se jucau sume fabuloase si manele la maxim pentru a incanta clientela preponderent tuciurie. Desigur maneaua din player a fost inlocuita de cea cantata "laiv", ca asa e frumos! Si asa s-a adunat si mai multa lume care probabil venea doar pentru ca acest cazino devenise noul punct de adunare al fitelor si talentelor bucurestene. Bani deja nu se mai duceau pe mesele de joc, nu, acum mergeau mai mult pe la bar si pe la picioarele interpretului, infaptuindu-se cunoscutul ritual rromanic "fara numar".
Impinsi de intorsatura pe care a luat-o calea localului grandios, cei care se ocupau de el l-au facut club de noapte, unde aceeasi burtosi eleganti cu gulerele ridicate aveau si mai multe motive sa arunce sume exorbitante pe mese, baruri si domnisoare. De asemenea a crescut ci cererea de manelisti care sa incante auditiv gloata asa ca s-au strans si mai multe nume grele din industrie si a incurajat aceasta ramura sa infloreasca, dand nastere multor alti artisti talentati pentru ca totusi acum au unde sa cante toate noile aparitii!
Dar industria asta e destul de ciudata pentru ca acum marii manelisti sunt de fapt niste mici puradei care clar nu au varsta legala de a intra intr-un club asa ca a aparut ideea : hai sa il facem restaurant, asa pot intra si artisti nostri in el ca nu le mai cere nimeni 18 ani si facem bani si din mancare!
Si de aici puteam vedea cat de patetic se vede acest "establishment" de afara care a trecut de la cazionu la club, de la club la restaurant, pentru ca nici macar cantaretii nu aveau voie sa intre ca nu au atins varsta legala. Ei bine, legea este foarte flexibila (in cazul unor cetateni mai egali decat noi), mai ales cand vezi ca poti sa transformi un cazino in restaurant unde poti sa vi cu familia, care evident e numeroasa, sa mananci ceva sa auzi si slagarul preferat. Dar pana la urma e un Milion de Dolari si poti sa faci ce vrei cu el si cam asta s-a facut. Milionule, iti multumim ca existi, dar ti-am multumi si daca ai inceta sa mai existi! V-am pupat, frustratii mei!
Bun, dupa ce am facut grandioasa prezentare voi trece la a prezenta grandiosul Million Dollars, o asezare plasata convenabil in zona Muncii care a trecut printr-o serie de transformari drastice. Daca memoria mea functioneaza propice atunci Milionu' de Dolari a fost initial cazino. Un cazino in care mergeau multi, multi oameni cu burta, Mercedes-uri, bani si ten inchis. Aici se jucau sume fabuloase si manele la maxim pentru a incanta clientela preponderent tuciurie. Desigur maneaua din player a fost inlocuita de cea cantata "laiv", ca asa e frumos! Si asa s-a adunat si mai multa lume care probabil venea doar pentru ca acest cazino devenise noul punct de adunare al fitelor si talentelor bucurestene. Bani deja nu se mai duceau pe mesele de joc, nu, acum mergeau mai mult pe la bar si pe la picioarele interpretului, infaptuindu-se cunoscutul ritual rromanic "fara numar".
Impinsi de intorsatura pe care a luat-o calea localului grandios, cei care se ocupau de el l-au facut club de noapte, unde aceeasi burtosi eleganti cu gulerele ridicate aveau si mai multe motive sa arunce sume exorbitante pe mese, baruri si domnisoare. De asemenea a crescut ci cererea de manelisti care sa incante auditiv gloata asa ca s-au strans si mai multe nume grele din industrie si a incurajat aceasta ramura sa infloreasca, dand nastere multor alti artisti talentati pentru ca totusi acum au unde sa cante toate noile aparitii!
Dar industria asta e destul de ciudata pentru ca acum marii manelisti sunt de fapt niste mici puradei care clar nu au varsta legala de a intra intr-un club asa ca a aparut ideea : hai sa il facem restaurant, asa pot intra si artisti nostri in el ca nu le mai cere nimeni 18 ani si facem bani si din mancare!
Si de aici puteam vedea cat de patetic se vede acest "establishment" de afara care a trecut de la cazionu la club, de la club la restaurant, pentru ca nici macar cantaretii nu aveau voie sa intre ca nu au atins varsta legala. Ei bine, legea este foarte flexibila (in cazul unor cetateni mai egali decat noi), mai ales cand vezi ca poti sa transformi un cazino in restaurant unde poti sa vi cu familia, care evident e numeroasa, sa mananci ceva sa auzi si slagarul preferat. Dar pana la urma e un Milion de Dolari si poti sa faci ce vrei cu el si cam asta s-a facut. Milionule, iti multumim ca existi, dar ti-am multumi si daca ai inceta sa mai existi! V-am pupat, frustratii mei!
puncte puncte puncte
Ce inseamna sa fi semicetatean? In primul rand sa ne dam seama ce este un cetatean.
Cetatean=locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel stat.
Ce ma face pe mine/pe noi semicetatean/cetateni si cum ne dam seama daca facem parte din aceasta categorie? Simplu.
Sa vedem ce drepturi si libertati multi dintre noi NU avem.
1.Dreptul de a gandi liber,dreptul de a se exprima liber,dreptul la o opinie proprie. HA! multi dintre noi nu pot face asta. Cum deschizi sa critici pe cineva sau iti exprimi parerea imediat iti iei o palma, se pare ca politicienii asemenea cocalarilor nu suporta acest lucru.
2.Dreptul de a avea o viata ,dreptul la securitate. Aici este legea junglei, cei puternici supravietuiesc prin diferite metode, se pare ca multi le prefera pe cele "murdare", este ingrozitor faptul ca multi copii sunt rapiti din fata scolii, stiu ca multora nu le pasa, lor nu li se poate intampla asa ceva. Dar daca....? Ce facem, sa avem incredere in autoritati? Nu zic ca toti sunt orbi cand vine vorba de o spaga, dar aceste lucruri se intampla, iar ei au depus un juramant.
Concluzia este ca de multe ori aceste drepturi sunt incalcate fie de altcineva fie de noi.
Cum ramane cu obligatiile noastre, avand in vedere ca lumea nu stie decat sa ceara?
"Fiecare persoană, indiferent de sex, etnie, statut social, convingere politică, limbă, vârstă, naţionalitate sau religie are obligaţia să trateze toţi oamenii în mod uman. "
Este ceva de genu"om esti cu mine , om sunt cu tine.
Dar noi indeplinim aceasta obligatie? De multe ori in loc sa evitam conflictele "punem paie pe foc" din diferite motive, societatea de azi este stresanta , avem multe griji si de multe ori explodam fara sa vrem. Actiunile noatre influenteaza si se propaga avand diferite rezultate.
Deci. Tu in ce categorie te incadrezi? Esti modelul cetateanului cerut de o societate perfecta in care nu exista incalcari ale dreptului si toti isi indeplinesc obligatiile sau cel de zi cu zi care de fapt este semicetatean noi neputand indeplini conditiile cerute mai sus?
" Perfectiunea?Un drum totdeauna deschis.E semanat cu cadavre.Si in ultimul ceas ranitii se ridica totusi ravnind inainte!" Nicolae Iorga
Cetatean=locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile şi politice şi care are anumite obligaţii faţă de acel stat.
Ce ma face pe mine/pe noi semicetatean/cetateni si cum ne dam seama daca facem parte din aceasta categorie? Simplu.
Sa vedem ce drepturi si libertati multi dintre noi NU avem.
1.Dreptul de a gandi liber,dreptul de a se exprima liber,dreptul la o opinie proprie. HA! multi dintre noi nu pot face asta. Cum deschizi sa critici pe cineva sau iti exprimi parerea imediat iti iei o palma, se pare ca politicienii asemenea cocalarilor nu suporta acest lucru.
2.Dreptul de a avea o viata ,dreptul la securitate. Aici este legea junglei, cei puternici supravietuiesc prin diferite metode, se pare ca multi le prefera pe cele "murdare", este ingrozitor faptul ca multi copii sunt rapiti din fata scolii, stiu ca multora nu le pasa, lor nu li se poate intampla asa ceva. Dar daca....? Ce facem, sa avem incredere in autoritati? Nu zic ca toti sunt orbi cand vine vorba de o spaga, dar aceste lucruri se intampla, iar ei au depus un juramant.
Concluzia este ca de multe ori aceste drepturi sunt incalcate fie de altcineva fie de noi.
Cum ramane cu obligatiile noastre, avand in vedere ca lumea nu stie decat sa ceara?
"Fiecare persoană, indiferent de sex, etnie, statut social, convingere politică, limbă, vârstă, naţionalitate sau religie are obligaţia să trateze toţi oamenii în mod uman. "
Este ceva de genu"om esti cu mine , om sunt cu tine.
Dar noi indeplinim aceasta obligatie? De multe ori in loc sa evitam conflictele "punem paie pe foc" din diferite motive, societatea de azi este stresanta , avem multe griji si de multe ori explodam fara sa vrem. Actiunile noatre influenteaza si se propaga avand diferite rezultate.
Deci. Tu in ce categorie te incadrezi? Esti modelul cetateanului cerut de o societate perfecta in care nu exista incalcari ale dreptului si toti isi indeplinesc obligatiile sau cel de zi cu zi care de fapt este semicetatean noi neputand indeplini conditiile cerute mai sus?
" Perfectiunea?Un drum totdeauna deschis.E semanat cu cadavre.Si in ultimul ceas ranitii se ridica totusi ravnind inainte!" Nicolae Iorga
marți, 14 iulie 2009
15 iti aduc 7. Natura e de vina!
Salutari! In primul rand vreau sa im cer scuze pentru absenta prelungita, insa am fost prins in treburile mele, cu examene, inscrieri si alte porcarii care iti fura copilaria.
Azi as vrea sa dezbat un subiect care, din nou, va parea misogin. Daca dupa numeralele din titlu veti adauga substantivul "ani", veti intelege la ce anume ma refer.
In ultima vreme natura a avut un simt al umorului dat dracu' rau de tot, a facut ca fetitele de varste destul de fragede sa capete infatisari si corpuri care duc tot omul cu ganul la pacat. Daca intradevar nu e bine sa faci sex cu ele (dupa cum spune etica umana si nenorocita aia de lege) atunci natura de le face sa arate asa? In mod clar natura vrea ca fetele astea sa fie f****e (*utut*).
Pana si legea in sine incurajeaza chestia asta, pentru ca pedeapsa pentru corupere de minori in varsta de 15 ani e intre 1-7 ani, de unde si ideea 15 iti aduc 7. Si pe masura ce varsta minorului (minorei ca asta e cazul) scade, creste pedeapsa ajugandu-se la ironia ca tipa sa fie de o varsta cu pedeapsa. Daca va intrebati cum anume incurajeaza legea coruperea de minori, mai uitati-va odata. Pedeapsa scade cu cat "victima" e mai mare, prin urmare parca te impinge de la spate zicand: "Fute-o pe asta de 15, nu pe aia de 12 ca faci mai putin!". Si hai sa fim seriosi, cine ar face ceva cu o copila de 12 ani chiar merita bagat in puscarie. Desi nici la varsta aia nu mai sunt ele domnisoare asa de onorabile.
Probabil cu totii avem cate o cunostinta care indeplineste baremul: 15 ani, sani mari, fund frumos, buna per total. Eu sigur am, chiar mai multe si raman la ideea mea ca natura vrea ca eu sa fac puscarie.
Nu puteam sa fac post-ul asta fara o comparatie intre cele 2 sexe. In cazul unei fete de 15 ani, aceasta poate intra intr-un club, bar sau orice cu cativa prieteni ori de aceeasi varsta, dar de cele mai multe ori mai mari. In acest club respectiva poate atrage privirile unor baieti trecuti de 18 ani, unul dinre vei isi va lua inima in dinti si prezervaticul in buzunar si se va baga in seama cu ea, o va vraji, o va saruta dupa care gaseste el un loc in care sa o rezolve. A doua zi de dimineata fata se poate gandi ca vor afla parintii, sau vrea sa se distreze, sau pur si simplu e nebuna si face plangere ca baiatul X de peste 18 ani a facut sex cu ea si tipul ajunge in puscarie pe 7 ani. Acum sa facem o inversiune, aceeasi poveste cu locul public dar de data aceasta protagonist este un baiat de 15-16 ani care are aceeasi poveste cu o fata mai ajora. Pai daca se intampla asta baiatul nu numai ca nu depune plangere, ba zice si "sarutmana".
Prin urmare, natura chiar e sadica in privinta asta dar nu e singura! Deci cu fetele astea aveti grija, sunteti pe risc propriu, dar merita cateodata! V-am pupat !
P.S.: Mai jos aveti exemplul concludent
Azi as vrea sa dezbat un subiect care, din nou, va parea misogin. Daca dupa numeralele din titlu veti adauga substantivul "ani", veti intelege la ce anume ma refer.
In ultima vreme natura a avut un simt al umorului dat dracu' rau de tot, a facut ca fetitele de varste destul de fragede sa capete infatisari si corpuri care duc tot omul cu ganul la pacat. Daca intradevar nu e bine sa faci sex cu ele (dupa cum spune etica umana si nenorocita aia de lege) atunci natura de le face sa arate asa? In mod clar natura vrea ca fetele astea sa fie f****e (*utut*).
Pana si legea in sine incurajeaza chestia asta, pentru ca pedeapsa pentru corupere de minori in varsta de 15 ani e intre 1-7 ani, de unde si ideea 15 iti aduc 7. Si pe masura ce varsta minorului (minorei ca asta e cazul) scade, creste pedeapsa ajugandu-se la ironia ca tipa sa fie de o varsta cu pedeapsa. Daca va intrebati cum anume incurajeaza legea coruperea de minori, mai uitati-va odata. Pedeapsa scade cu cat "victima" e mai mare, prin urmare parca te impinge de la spate zicand: "Fute-o pe asta de 15, nu pe aia de 12 ca faci mai putin!". Si hai sa fim seriosi, cine ar face ceva cu o copila de 12 ani chiar merita bagat in puscarie. Desi nici la varsta aia nu mai sunt ele domnisoare asa de onorabile.
Probabil cu totii avem cate o cunostinta care indeplineste baremul: 15 ani, sani mari, fund frumos, buna per total. Eu sigur am, chiar mai multe si raman la ideea mea ca natura vrea ca eu sa fac puscarie.
Nu puteam sa fac post-ul asta fara o comparatie intre cele 2 sexe. In cazul unei fete de 15 ani, aceasta poate intra intr-un club, bar sau orice cu cativa prieteni ori de aceeasi varsta, dar de cele mai multe ori mai mari. In acest club respectiva poate atrage privirile unor baieti trecuti de 18 ani, unul dinre vei isi va lua inima in dinti si prezervaticul in buzunar si se va baga in seama cu ea, o va vraji, o va saruta dupa care gaseste el un loc in care sa o rezolve. A doua zi de dimineata fata se poate gandi ca vor afla parintii, sau vrea sa se distreze, sau pur si simplu e nebuna si face plangere ca baiatul X de peste 18 ani a facut sex cu ea si tipul ajunge in puscarie pe 7 ani. Acum sa facem o inversiune, aceeasi poveste cu locul public dar de data aceasta protagonist este un baiat de 15-16 ani care are aceeasi poveste cu o fata mai ajora. Pai daca se intampla asta baiatul nu numai ca nu depune plangere, ba zice si "sarutmana".
Prin urmare, natura chiar e sadica in privinta asta dar nu e singura! Deci cu fetele astea aveti grija, sunteti pe risc propriu, dar merita cateodata! V-am pupat !
P.S.: Mai jos aveti exemplul concludent
miercuri, 8 iulie 2009
Let's talk music!
Salutari, dragi prieteni! Zic asta pentru ca doar prietenii mei chiar imi citesc blogu'. Astazi voi pune in tema un subiect tagiversat cumulte ocazii: muzica. Mai exact muzica romaneasca.
Sunt destul de sigur ca multi veti intreba "Dar Coco, oare te referi la menele?", ei bine da! Pentru ca vrem, nu vrem maneaua a devenit chintesentiala pentru imaginea tarii noastre, e cam singurul lucru muzical "original" actual pe care il avem. "Original" a fost scris cu ghilimele pentru ca stim cu totii ca manelele de fapt reprezinta o alambicare de stiluri orientale sau plagiaturi ale unor piese consacrate (exista,daca puteti sa credeti, pana si o manea facuta dupa melodia din Titanic), dar pana la urma, aceasta alambicare, acest mix pana la urma, nu denota in sinea sa o originalitate? Eu sunt de parere ca da, dar iata ca nu toate lucrurile originale sunt bune, adica hai sa fim seriosi, de cat ori ai intrat untr-un magazin de haine originale si ai fost profund dezamagit/a de c ai vazut? Aici insa inervine o alta problema si anume manelizarea intregii tari, pana la ultima ramura a industriei, "originalitatea" atingand cote alarmante. O sa ajungem in curand sa vedem in loc de Gogoasa Infuriata Gogoasa Talentata, si daca nu ma credeti uitati-va in jur si veti vedea ca deja exista Gogoasa Fitosica, fitele fiind un alt termen manelistic consacrat.
Nu vreau sa credeti ca incurajez aceasta manelizare la scara larga, Doamne fereste, dar eu nu inchid ochii pretinzand ca nu se intampla sau ca va trece, nu, eu sunt constient ca e un fenomen real si nu pot decat sa il observ, caci este peste puterea mea sa fac ceva de vreme ce copiii de 13-14 ani umbla toti cu freze care mai de care mai lucioase, cu telefoane care de care mai galagioase din care sa duduie maneau cu versuri lipsite de sens. Astia or sa imi plateasca pensia!!! (dupa cum spunea un bun prieten). Lucrul acesta ma sperie, ma face sa ma gandesc unde oare va ajunge tara aceasta.
In ceea ce priveste muzica adevarata, prea putini oameni mai pot aprecia o chitara buna, un pian melodios sau o toba energetica, acum se asculta numai un ritm simplu, anost din care poti misca funduetul pe care fie ca il ai, fie ca nu, tu sigur o sa ti-l etalezi, ca deh..e manele, e distractie!(dupa cum spunea alt prieten).
Eu personal inca mai apreciez un Negru VOda, o Nunta si toate celelalte creatii ale pionerilor nostrii in materie de rock, Phoenix. Inca ma mai trezesc in unele momente ale zilei fredonand Matase Alba, Cei ce vor fi si alte miracole marca Iris. Pasarea Colibri nu a murit, Phoenix inca nu s-a stins. Iris inca nu a ofilit, Compact inca nu a disparut asa ca hai sa mai gratiem aceste nume aproape disparute din cultura populara romaneasca, asta ne reprezinta cu adevarat, nu un tigan cu nume de mezel, nu un copil care refuza sa creasca. Hai prieteni ca se poate, hai sa nu uitam ce e frumos si ce merita luat in seama, hai totusi sa nu ne lasam inghititi de minimanelisti. Asta e un strigat de ajutor si de neputinta mai mult decat o frustrare.
Prin acest post incerc sa trezesc totusi o cosntiinta care poate inca mai dainuie undeva in romanul de rand, in noi, celor care le pasa de viitorul cultural al Romaniei. Dar noi suntem putini, iar ei sunt multi. Dar asta nu inseamna ca nu putem sa continuam sa speram. Hai sa ne simtim bine cat mai putem!
Phoenix - In umbra marelui Urs
Asculta mai multe audio Muzica
Sunt destul de sigur ca multi veti intreba "Dar Coco, oare te referi la menele?", ei bine da! Pentru ca vrem, nu vrem maneaua a devenit chintesentiala pentru imaginea tarii noastre, e cam singurul lucru muzical "original" actual pe care il avem. "Original" a fost scris cu ghilimele pentru ca stim cu totii ca manelele de fapt reprezinta o alambicare de stiluri orientale sau plagiaturi ale unor piese consacrate (exista,daca puteti sa credeti, pana si o manea facuta dupa melodia din Titanic), dar pana la urma, aceasta alambicare, acest mix pana la urma, nu denota in sinea sa o originalitate? Eu sunt de parere ca da, dar iata ca nu toate lucrurile originale sunt bune, adica hai sa fim seriosi, de cat ori ai intrat untr-un magazin de haine originale si ai fost profund dezamagit/a de c ai vazut? Aici insa inervine o alta problema si anume manelizarea intregii tari, pana la ultima ramura a industriei, "originalitatea" atingand cote alarmante. O sa ajungem in curand sa vedem in loc de Gogoasa Infuriata Gogoasa Talentata, si daca nu ma credeti uitati-va in jur si veti vedea ca deja exista Gogoasa Fitosica, fitele fiind un alt termen manelistic consacrat.
Nu vreau sa credeti ca incurajez aceasta manelizare la scara larga, Doamne fereste, dar eu nu inchid ochii pretinzand ca nu se intampla sau ca va trece, nu, eu sunt constient ca e un fenomen real si nu pot decat sa il observ, caci este peste puterea mea sa fac ceva de vreme ce copiii de 13-14 ani umbla toti cu freze care mai de care mai lucioase, cu telefoane care de care mai galagioase din care sa duduie maneau cu versuri lipsite de sens. Astia or sa imi plateasca pensia!!! (dupa cum spunea un bun prieten). Lucrul acesta ma sperie, ma face sa ma gandesc unde oare va ajunge tara aceasta.
In ceea ce priveste muzica adevarata, prea putini oameni mai pot aprecia o chitara buna, un pian melodios sau o toba energetica, acum se asculta numai un ritm simplu, anost din care poti misca funduetul pe care fie ca il ai, fie ca nu, tu sigur o sa ti-l etalezi, ca deh..e manele, e distractie!(dupa cum spunea alt prieten).
Eu personal inca mai apreciez un Negru VOda, o Nunta si toate celelalte creatii ale pionerilor nostrii in materie de rock, Phoenix. Inca ma mai trezesc in unele momente ale zilei fredonand Matase Alba, Cei ce vor fi si alte miracole marca Iris. Pasarea Colibri nu a murit, Phoenix inca nu s-a stins. Iris inca nu a ofilit, Compact inca nu a disparut asa ca hai sa mai gratiem aceste nume aproape disparute din cultura populara romaneasca, asta ne reprezinta cu adevarat, nu un tigan cu nume de mezel, nu un copil care refuza sa creasca. Hai prieteni ca se poate, hai sa nu uitam ce e frumos si ce merita luat in seama, hai totusi sa nu ne lasam inghititi de minimanelisti. Asta e un strigat de ajutor si de neputinta mai mult decat o frustrare.
Prin acest post incerc sa trezesc totusi o cosntiinta care poate inca mai dainuie undeva in romanul de rand, in noi, celor care le pasa de viitorul cultural al Romaniei. Dar noi suntem putini, iar ei sunt multi. Dar asta nu inseamna ca nu putem sa continuam sa speram. Hai sa ne simtim bine cat mai putem!
Phoenix - In umbra marelui Urs
Asculta mai multe audio Muzica
luni, 6 iulie 2009
Haina nu il face pe om, doar pe femeie!
Salutari din nou, frustratilor! In post-ul ce urmeaza voi aseza o frustrare mai veche a mea si a intregii populatii masculine. Daca vor fi persoane de sex feminin care vor binevoi a-mi citi urmatoarele randuri, acestea se vor imparti in 2 mari categorii :
1. Cele care ma vor contrazice si care ma vor numi misogin
2. Cele sincere.
Toata chestia asta a generat din faptul ca oamenii de sexe diferite au opinii diferite asupra hainelor. Si pentru a evita orice urma de subiectivism am sa va zic ca am purtat o discutie cu prietena mea pe aceasta tema pentru a putea intelege oarecum si perspectiva feminina asupra subiectului.
O sa incep cu ideile barbatilor despre haine pentru ca, logic, sunt mult mai putine si mai simple.
Barbatii, in general, au intrebuintari practice pentru vesminte, prima si cea mai importanta este aceea de a acoperi goliciunea corpului. Desigur si barbatii se imbraca frumos pentru ca le place, dar ei se imbraca frumos pentru a atrage persoane de sex opus (asta in cazul in care respectivul are inclinatia sexuala pe care si-a dorit-o bunul Dumnezeu). Barbatul se va imbraca frumos si elegant la anumite ocazii speciale sau evenimente sociale sau cand tropaie hormonii in el si doreste sa gaseasca o femela atat de superficiala incat sa faca sex cu el doar pentru ca e imbracat bine (in cazul cititoarelor si aici se aplica repartizarea in cele 2 mari categorii mai sus mentionate). Mai exista insa si cazul in care esti un figurant, fitos, arfist, pusti plin de bani care te imbraci de la D&G, Armani, Gucci si alte tipuri de mezeluri italienesti doar pentru ca poti si ca vrei sa iti etalezi acel autoproclamat "talent".
Femeile pe de alta parte privesc hainele ca o anexa a corpului, o anexa care daca nu e frumoasa denigreaza persoana de care este atasata. Ele sunt mult mai pretentioase la haine, trebuie ceva pe care altcineva nu mai are, altfel apare replica: "Aia are rochie ca a mea, ce tarfa!", pai daca ea care te "copiaza" e tarfa, tu, domnita draga, unde te mai incadrezi?
Bineinteles si femeilor le place sa se imbrace frumos, marea diferenta fata de barbati e ca nu fac asta pentru a atrage sexul opus, ba dimpotriva, o fac pentru a starni invidia persoanelor de acelasi sex si oricat de penibil si de stereotipic ar suna sa stiti ca se intampla des, al dracului de des.
In plus, o femeie care nu e imbracata bine e considerata paria, lipseste doar ca celelalte femei sa arunce cu rosii stricate in ea, pentru femei haina reprezinta o eticheta care afiseaza statutul social, starea financiara, sanatatea, personalitatea si incep sa cred ca si marimea penisului mai ales dupa aparitia lui Dani Otil cu acei blugi "dotati".
In concluzie putem spune ca lucrurile au evoluat destul de ciudat in ceea ce sunt privite hainele, dar hei, traim intr-o lume ciudata. Putem spune ca daca barbatii nu prea dau 2 bani pe haine, femeile dau cam 200. V-am pupat!
1. Cele care ma vor contrazice si care ma vor numi misogin
2. Cele sincere.
Toata chestia asta a generat din faptul ca oamenii de sexe diferite au opinii diferite asupra hainelor. Si pentru a evita orice urma de subiectivism am sa va zic ca am purtat o discutie cu prietena mea pe aceasta tema pentru a putea intelege oarecum si perspectiva feminina asupra subiectului.
O sa incep cu ideile barbatilor despre haine pentru ca, logic, sunt mult mai putine si mai simple.
Barbatii, in general, au intrebuintari practice pentru vesminte, prima si cea mai importanta este aceea de a acoperi goliciunea corpului. Desigur si barbatii se imbraca frumos pentru ca le place, dar ei se imbraca frumos pentru a atrage persoane de sex opus (asta in cazul in care respectivul are inclinatia sexuala pe care si-a dorit-o bunul Dumnezeu). Barbatul se va imbraca frumos si elegant la anumite ocazii speciale sau evenimente sociale sau cand tropaie hormonii in el si doreste sa gaseasca o femela atat de superficiala incat sa faca sex cu el doar pentru ca e imbracat bine (in cazul cititoarelor si aici se aplica repartizarea in cele 2 mari categorii mai sus mentionate). Mai exista insa si cazul in care esti un figurant, fitos, arfist, pusti plin de bani care te imbraci de la D&G, Armani, Gucci si alte tipuri de mezeluri italienesti doar pentru ca poti si ca vrei sa iti etalezi acel autoproclamat "talent".
Femeile pe de alta parte privesc hainele ca o anexa a corpului, o anexa care daca nu e frumoasa denigreaza persoana de care este atasata. Ele sunt mult mai pretentioase la haine, trebuie ceva pe care altcineva nu mai are, altfel apare replica: "Aia are rochie ca a mea, ce tarfa!", pai daca ea care te "copiaza" e tarfa, tu, domnita draga, unde te mai incadrezi?
Bineinteles si femeilor le place sa se imbrace frumos, marea diferenta fata de barbati e ca nu fac asta pentru a atrage sexul opus, ba dimpotriva, o fac pentru a starni invidia persoanelor de acelasi sex si oricat de penibil si de stereotipic ar suna sa stiti ca se intampla des, al dracului de des.
In plus, o femeie care nu e imbracata bine e considerata paria, lipseste doar ca celelalte femei sa arunce cu rosii stricate in ea, pentru femei haina reprezinta o eticheta care afiseaza statutul social, starea financiara, sanatatea, personalitatea si incep sa cred ca si marimea penisului mai ales dupa aparitia lui Dani Otil cu acei blugi "dotati".
In concluzie putem spune ca lucrurile au evoluat destul de ciudat in ceea ce sunt privite hainele, dar hei, traim intr-o lume ciudata. Putem spune ca daca barbatii nu prea dau 2 bani pe haine, femeile dau cam 200. V-am pupat!
joi, 2 iulie 2009
Alice si Tara Minunilor
Salutari, bai frustratilor! In postul pe care urmeaza sa vi-l prezint voi deveni ceea ce eu nu agreez deloc: blogger pseudo-periculos.
Ok, acum ca am dat in prealabil avertismentul de rigoare putem sa continuam cu subiectul zilei. Astazi am ales un subiect mediatic tare indragit si anume o fatuca cu paru aproape verde care isi spune Alice.
Pentru nestiutori, Alice este inca o "vedeta" de care gasim numai in Rromania. Dupa titlu probabil ca va asteptati la un basm cu multe epitete si cu final fericit, asa ca asta va voi oferi. Bun, sa incepem!
A fost odata ca niciodata in fostul bloc sovietic o tara, tara asta se numea Romania, insa intre timp datorita unor schimbari demografice in numele acestei tari a fost introdus un al doilea "r" aferent situatiei. In aceasta tara patrona un singur imparat mediatic iar acesta era cunoscut ca fiind TVR, dar lumea cerea schimbare, lumea cerea mai mult. Si iata ca se facu! Dupa 6 ani de la o mare razmelita prin care tirania fuse indepartata din acest colt de lume a aparut un al doilea imparat. Al doilea imparat insa avea puterea banului, o putere care a dictat, dicteaza si va dicta cursul acestei tari. Prin aceasta putere el a deschis poarta catre un taram nou, o Tara a Minunilor, inca de la prima aparitie o domnita a spus clar si raspicat: "Buna seara, Bucuresti! Buna seara, Romania!" si ne-a invitat pe toti in taramul fermecat. Acest taram se numea Pro TV.
De-a lungul anilor Tara minunilor a produs multe miracole, ba chiar anul trecut de ziua nationala a Rromaniei am fost martorii unei transformari atunci cand chiar imnul tarii a fost cantat pe ritm de manea ( cam asta e momentul fatidic in care a venit al doilea "r"), in acelasi taram am vazut si cum vedetele deja cunoscute au dansat pentru noi si am vazut si cum alte vedete s-au nascut, in acelasi timp am obsevat si cum statutul de vedeta a ajuns sa rivalizeze cu cel de maturator.
Ajungand in zilele noastre Pro TV a facut o ultima mare minune, a reusit sa cucereasca MTV, un imperiu cu extindere planetara care insa nu a avut sorti de izbanda in Rromania. Iar in MTV a aparut o fatuca agitata cu parul verde pe nume Alice. Si cam pe aici se termina basmul ca deja devine imposibil de estetizat ceea ce urmeaza.
Eu personal inca incerc sa imi dau seama ce e Alice asta, sau mai bine zis a cui e, dar indiferent, stapanul ar trebui sa isi cumpere o lese din aia care are un buton si se trage inapoi ca ruleta. Parerea mea proprie si personala e ca fiinta asta e de fapt o nascocire a unei echipe de specialisti in marketing si psihologi renumiti la ei pe scara blocului, care impreuna au creat acest concept de "Alice" pe baza unor analize atente asupra target-ului, target fiind fetite si baietei cu varste cuprinse intre 12-14 ani care au unele complexe de personalitate. In mod paradoxal, "emisiunea" asteia e interzisa sub 15, insa cred ca asta doar demonstreaza ca am dreptate cu taregt-ul; Orice pusti de 14 ani cand vede bulina cu 15 sta lipit de TV in speranta c va vedea ceva ce nu ar trebui sa vada, si mare dreptatea ar vea, ca pe asta nimeni nu ar trebui sa o vada. Ea nu face decat sa dea din bot (in mai multe moduri) despre probleme existentiale, cum ar fi alinturile dintre el si ea intr-un cuplu, sexul oral si in general orice subiect care nu are absolut nici o implicatie intelectuala sau care nu necesita bun simt.
In final nu spun decat ca in opinia mea Alice asta e tot genul de vedete pe care le gasim numai in Rromania, vedete care nu fac nimic ca sa fie vedete. Prin urmare, Alice are un loc asigurat in istoria tarii alaturi de cele asemeni ei: Florina Mihaila (Sexy Braileanca, ca asa o stie tot neamul), Monica Columbeanu, Pamela, Naomi, Ramona Gabor, Oana Zavoranu si desigur Nikita.
Va-m pupat si sa ne mai auzim cu alte frustrari!
P.S.: Nu m-as mira deloc daca in curand MTV o sa dea videoclipuri cu manele dupa 00:00.
Ok, acum ca am dat in prealabil avertismentul de rigoare putem sa continuam cu subiectul zilei. Astazi am ales un subiect mediatic tare indragit si anume o fatuca cu paru aproape verde care isi spune Alice.
Pentru nestiutori, Alice este inca o "vedeta" de care gasim numai in Rromania. Dupa titlu probabil ca va asteptati la un basm cu multe epitete si cu final fericit, asa ca asta va voi oferi. Bun, sa incepem!
A fost odata ca niciodata in fostul bloc sovietic o tara, tara asta se numea Romania, insa intre timp datorita unor schimbari demografice in numele acestei tari a fost introdus un al doilea "r" aferent situatiei. In aceasta tara patrona un singur imparat mediatic iar acesta era cunoscut ca fiind TVR, dar lumea cerea schimbare, lumea cerea mai mult. Si iata ca se facu! Dupa 6 ani de la o mare razmelita prin care tirania fuse indepartata din acest colt de lume a aparut un al doilea imparat. Al doilea imparat insa avea puterea banului, o putere care a dictat, dicteaza si va dicta cursul acestei tari. Prin aceasta putere el a deschis poarta catre un taram nou, o Tara a Minunilor, inca de la prima aparitie o domnita a spus clar si raspicat: "Buna seara, Bucuresti! Buna seara, Romania!" si ne-a invitat pe toti in taramul fermecat. Acest taram se numea Pro TV.
De-a lungul anilor Tara minunilor a produs multe miracole, ba chiar anul trecut de ziua nationala a Rromaniei am fost martorii unei transformari atunci cand chiar imnul tarii a fost cantat pe ritm de manea ( cam asta e momentul fatidic in care a venit al doilea "r"), in acelasi taram am vazut si cum vedetele deja cunoscute au dansat pentru noi si am vazut si cum alte vedete s-au nascut, in acelasi timp am obsevat si cum statutul de vedeta a ajuns sa rivalizeze cu cel de maturator.
Ajungand in zilele noastre Pro TV a facut o ultima mare minune, a reusit sa cucereasca MTV, un imperiu cu extindere planetara care insa nu a avut sorti de izbanda in Rromania. Iar in MTV a aparut o fatuca agitata cu parul verde pe nume Alice. Si cam pe aici se termina basmul ca deja devine imposibil de estetizat ceea ce urmeaza.
Eu personal inca incerc sa imi dau seama ce e Alice asta, sau mai bine zis a cui e, dar indiferent, stapanul ar trebui sa isi cumpere o lese din aia care are un buton si se trage inapoi ca ruleta. Parerea mea proprie si personala e ca fiinta asta e de fapt o nascocire a unei echipe de specialisti in marketing si psihologi renumiti la ei pe scara blocului, care impreuna au creat acest concept de "Alice" pe baza unor analize atente asupra target-ului, target fiind fetite si baietei cu varste cuprinse intre 12-14 ani care au unele complexe de personalitate. In mod paradoxal, "emisiunea" asteia e interzisa sub 15, insa cred ca asta doar demonstreaza ca am dreptate cu taregt-ul; Orice pusti de 14 ani cand vede bulina cu 15 sta lipit de TV in speranta c va vedea ceva ce nu ar trebui sa vada, si mare dreptatea ar vea, ca pe asta nimeni nu ar trebui sa o vada. Ea nu face decat sa dea din bot (in mai multe moduri) despre probleme existentiale, cum ar fi alinturile dintre el si ea intr-un cuplu, sexul oral si in general orice subiect care nu are absolut nici o implicatie intelectuala sau care nu necesita bun simt.
In final nu spun decat ca in opinia mea Alice asta e tot genul de vedete pe care le gasim numai in Rromania, vedete care nu fac nimic ca sa fie vedete. Prin urmare, Alice are un loc asigurat in istoria tarii alaturi de cele asemeni ei: Florina Mihaila (Sexy Braileanca, ca asa o stie tot neamul), Monica Columbeanu, Pamela, Naomi, Ramona Gabor, Oana Zavoranu si desigur Nikita.
Va-m pupat si sa ne mai auzim cu alte frustrari!
P.S.: Nu m-as mira deloc daca in curand MTV o sa dea videoclipuri cu manele dupa 00:00.
miercuri, 1 iulie 2009
Proaspat intrat in blogosfera
Salutari! Eu sunt Coco si asta dupa cum va puteti da seama este blogul meu. Probabil multi dintre voi (desi m-as mira sa fiti multi cu totii) va intrebati in primul rand de ce semicetatean? Nimic mai simplu, cetateni sunt aia pe care ii vedeti la televizor cu drepturi si obligatii, noi marea majoritate insa suntem cei cu obligatii mai mult decat drepturi, prin urmare semicetateni, mai exact cei ale caror vieti sunt conduse de alti oameni cu interese ceva mai puternice decat ale noastre. Daca vreti puteti compara asta cu un teatru de papusi. In fine, nu despre asta as vrea sa vorbesc din prima mea aparitie in blogosfera.
Fiind un novice am ales sa discut si sa imi impart cu lumea opinia despre blogosfera ca un prim topic. Vedeti voi, blogosfera in sine reprezinta invelisul de frustrati al pamantului. Da stiu, tocmai am recunoscut ca sunt un frustrat, dar hai sa fim seriosi nu sunt singurul de vreme ce tu citesti frustrarile mele.
In invelisul acesta sunt multe specii, prima si cea mai numeroasa ca specimene este agariciul. Il recunosti imediat, e acela care isi face o pagina in care interesu cel mai mare il gasesti in avatar, continutul fiind o abrambureala cum rar intalnesti. Ba chiar ieri am intalnit un agarici frustrat care pe blogul sau isi ura singur la multi ani si isi spunea oful, oful lui fiind faptul ca nu il vrea nimeni ca prieten la facultate.
A doua specie e ceva mai distractiva. Acesta este pseudo-periculosul, acela care se ia de toata lumea, tot din frustrare evident, fiind sigur ca el/ea reprezinta centrul Pamantului, existenta tuturor celorlalte vietati fiind aici doar pentru ca le tolereaza repectivul. Cel mai bun exemplu este zoso. El e un baiat care parca are un dram de minte insa el crede ca are ceva mai mult si ii place sa atace persoane publice desi nu prea are nici o treaba cu ele, dar hei, toti avem nevoie de un hobby. Si zoso, calm baiete ca daca erai mai tare decat Mircea Badea acum tu erai la televizor, dar nu, tu esti acasa in fata monitorului la fel ca si mine si mai scapi din in cand un ochi pe la TV. Si nu, nu mai iau de el, doar il dau exemplu.
A treia si cea mai rara rasa este reprezentata de bloggerul pur-sange. Acesta este bloggerul care te tine cu ochii lipiti de monitor, cel care creeaza o legatura directa cu cititorul, cel care primeste comment-uri si de la altcineva inafara de prieteni, rude, etc. Asta e the real deal! Il puteti recunoaste imediat, e cel care va face sa zambiti atunci cand vrea si care va face sa va incruntati atunci cand vrea, e cea mai apropiata chestie de Dumnezeu din blogosfera. Bloggeri pur-sange nu prea intalniti, eu cel putin stiu doar unul: dono. Un tip inteligent cu talent in redactare, u tip care isi spune ideil intr-un mod placut semicetateanului.
Cat despre mine, ce pot spune, m-am gandit ca daca tot e un numar mare de agarici, aparitia mea nu o sa destabilizeze cu nimic lantul trofic. Sunt inca un frustrat care nu are nimic mai bun de facut. Sper sa ne mai auzim!
In invelisul acesta sunt multe specii, prima si cea mai numeroasa ca specimene este agariciul. Il recunosti imediat, e acela care isi face o pagina in care interesu cel mai mare il gasesti in avatar, continutul fiind o abrambureala cum rar intalnesti. Ba chiar ieri am intalnit un agarici frustrat care pe blogul sau isi ura singur la multi ani si isi spunea oful, oful lui fiind faptul ca nu il vrea nimeni ca prieten la facultate.
A doua specie e ceva mai distractiva. Acesta este pseudo-periculosul, acela care se ia de toata lumea, tot din frustrare evident, fiind sigur ca el/ea reprezinta centrul Pamantului, existenta tuturor celorlalte vietati fiind aici doar pentru ca le tolereaza repectivul. Cel mai bun exemplu este zoso. El e un baiat care parca are un dram de minte insa el crede ca are ceva mai mult si ii place sa atace persoane publice desi nu prea are nici o treaba cu ele, dar hei, toti avem nevoie de un hobby. Si zoso, calm baiete ca daca erai mai tare decat Mircea Badea acum tu erai la televizor, dar nu, tu esti acasa in fata monitorului la fel ca si mine si mai scapi din in cand un ochi pe la TV. Si nu, nu mai iau de el, doar il dau exemplu.
A treia si cea mai rara rasa este reprezentata de bloggerul pur-sange. Acesta este bloggerul care te tine cu ochii lipiti de monitor, cel care creeaza o legatura directa cu cititorul, cel care primeste comment-uri si de la altcineva inafara de prieteni, rude, etc. Asta e the real deal! Il puteti recunoaste imediat, e cel care va face sa zambiti atunci cand vrea si care va face sa va incruntati atunci cand vrea, e cea mai apropiata chestie de Dumnezeu din blogosfera. Bloggeri pur-sange nu prea intalniti, eu cel putin stiu doar unul: dono. Un tip inteligent cu talent in redactare, u tip care isi spune ideil intr-un mod placut semicetateanului.
Cat despre mine, ce pot spune, m-am gandit ca daca tot e un numar mare de agarici, aparitia mea nu o sa destabilizeze cu nimic lantul trofic. Sunt inca un frustrat care nu are nimic mai bun de facut. Sper sa ne mai auzim!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)