Urmeaza statia Politehnica cu peronul pe partea stanga...

Eh, asta aud in fiecare zi de luni pana vineri. Stiti cum ma face asta sa ma simt? Satul.. Si nu genul ala de satul pe care il simti dupa ce ai mancat destul sau dupa o partida de sex de cateva ore, nu... genul de satul pe care il simtea Nea' Fuhrer Hitler fata de jidani.
O sa va povestesc despre viata de politehnist sau mai bine zis o sa va relatez impresiile unui politehnist de doar 3 saptamani, fiind in aceeasi pozitie ca si colegu de blog Sirji care, dupa cum puteti vedea aici sub mine, a fost lovit si el de virusul politehnicii.
Primul lucru pe care il veti constata in Poli este lipsa acuta a sexului frumos, cele putine exemplare intradevar demne de vazut pe care le poti zari sunt de fapt studente la Jurnalism, in cladirea Leu, adica la Telecomunicatii si Electronica. Eu, personal, sunt un mandru student al facultatii de Inginerie Electrica, unde ponderea populatiei feminine tinde spre zero, pardon spre o valoare negativa, atat de rau e! In fine, pe mine personal nu ma afecteaza lucrul acesta din diverse motive (nu, nu sunt gay, am prietena) insa altii par a fi foarte grav afectati de aceasta statistica plina de testosteron.
In grupa mea suntem 28 de oameni dintre care nu ne-am prezentat niciodata mai multi de 20, insa pana astazi nu a venit niciodata centrul de atentie al colectivului, desigur vorbesc despre singura fata din grupa al carei nume l-am vazut in grupa noastra, insa lipsa ei a facut-o in mod paradoxal sa devina cea mai cunoscuta si discutata persoana dintre toti. Astazi insa a venit si picatura de estrogen dintre noi, insa nu a fost nimic la care se astepta majoritatea entuziasmata, ea este o fata de o varsta mai mare decat a noastra si cand zic mai mare nu zic 22-23 de ani, oh nu, asta ar fi bine! O fata care deja a terminat o facultate cu tot cu master si care are si loc de munca de ceva timp (aici voi lasa frau liber imaginatiei voastre pentru a deduce varsta respectivei).
Cam atat despre demografia minunatei facultati. Acum hai sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi organizarea, care e de cel mai imputit si imprastiat rahat. Intr-o minunata zi de marti am plecat de la un curs spre altul unde am fost trimis spre alta sala motivul fiind unul simplu: se schimabse orarul, insa se intamplase intimpul cursurilor fara ca noi, studentii, sa fim anuntati in nici un fel. Am mers spre nous destinatie, si anume sala de sport unde am aflat ca nici profa nu stia nimic de nicio schimbare, prin urmare orarul s-a schimabt fara sa fie anuntati macar profesorii care aveau orele schimbate intre ele. Asa ca am ners sore a consemna schimbarea produsa in program , numai pentru a afla spre stupoarea tuturor ca se produsese o a doua schimbare in cursul unei jumatati de ora.
Despre materii, teme, ascultari si alte lucruri nu va mai spun pentru ca ati auzit cu totii povesti ingrozitoare, insa puteti sta linistiti, toate sunt adevarate, un lucru insa este cert, Politehnica schimba omul (a se lasa spre interpretarea proprie a fiecarui cititor in parte). V-am pupat cu stima si respect!

Frustrat...yet again. Si de data asta cu un motiv bine intemeiat. Mereu mi-am imaginat viata ca o scoala generala sau un liceu. Unde inveti sau nu, depinde de tine si multa distractie, neavand probleme cu banii ei fiind asigurati de altcineva.De cele mai multe ori se rezuma la bani. Pentru multi dintre noi facultatea este ca o palma peste fata , zicandu-ti sa te trezesti si sa vezi ca nu e asa. A... daca taticu tau are bani si te mentine atunci esti unul din cei care traiesc viata la maxim, bravo tie. Asa si cu restul? Restul se zbat sa se tina pe linia de plutire, cati dintre noi au vise care nu includ statul intr-un birou de 2 pe2, vise care de multe ori raman doar asa. Te chinui sa devii cel mai bun dar ca om ai nevoie sa si traiesti nu doar sa inveti. Simti nevoia sa iesi in lume sa party hard daca ma intelegeti, dar cum, cu ce bani? Acum incepe adevarata scoala, sa stii sa te descurci sa poti sa iei examenele si sa lucrezi pentru a strange cate ceva pentru tine aceasta este definita unui om muncitor care vrea ce e mai bun pentru el si cei apropiati.
Oameni care sunt in adevaratul sens al cuvantului o valoare.
Nu sunt ca sobolanii ce parasesc corabia, uita de unde au plecat si cine sunt, se duc in alte tari doar pentru a cauta sa se imbogateasca, sa fie ca ciorile, cum vad ceva sclipitor sa il ia ei repede, nereusind sa afle cu adevarat valoarea acelui lucru, traind cu impresia ca ei sunt mai importanti decat restul.
Iar ma las dus de val ceea ce nu e bine. Si tot monologul de aici din cauza unui ceas.
Ne facem noi mari si poate reusim sa inclinam balanta.
Inca ceva mie imi place sa lucrez cu cititorul si va propun un subiect de discutie. Care este visul dumneavoastra?
Al meu e sa deschid un loc unde lumea sa se relaxeze, sa se simta bine iar eu sa traiesc linistit pe o insula unde sa nu duc lipsa de nimic si sa chem lumea la mine(mi casa es su casa).
Dar pana atunci....study study work.