luni, 28 martie 2011

Adrian Severin, Razvan Lucescu si Luxemburg

Intr-o vreme dominata de tumult economic si rea-credinta din partea multor cetateni trebuie sa ne gasim si cateva momente in care sa putem contempla la cele petrecute si, desigur, momente in care sa relaxam neuronu' obosit si frustrat de atea crize, calamitati si scandaluri politice. Nu demult romanul de rand putea sa gaseasca refugiu in fotbal, sportul-rege daca vreti, dar de ceva ani buni nici acolo nu mai poate omu' sa se uite cu drag ca vorba aia: o vaca moarta nu da lapte! Ba mai mult, s-a ajuns in asa hal incat putem gasi similititudini intre lumea fotbalistica si scena politica.
Probabil ati auzit de "The Sunday Times", o publicatie amarata care abia daca are intindere nationala in Marea Britanie. Ei bine, netrebnicii astia si-au bagat nasul unde nu le fierbe oala si au trimis niste reporteri sub acoperire la cativa europarlamentari care, pentru a nu-si bate joc de munca englezilor, s-au "lasat" filmati cerand bani pentru anumite servicii. Unul dintre parlamentarii in culpa este nimeni altul decat Adrian Severin, PSD-ist de cand hau! Aditza al nostru a fost prins in timp ce cerea suma modica de 12 000 de euro pentru a modifica un amendament in favoarea unui investitor, un pret destul de rezonabil trebuie sa recunoastem, ca totusi, e criza! Dupa patania asta Adi a fost rugat de restul parlamentului european sa demisioneze ca ii face de cacat atat pe ei cat si pe restu' poporului roman, care si fara subterfugiile lui Severin, are o imagine destul de patata. Actionand in deplinatatea facultatilor mentale domnul Severin refuza tare si raspicat sa renunte la fotoliul de europarlamentar sustinand probabil ca nu vrea inca sa isi stranga jucriile si sa plece, devenind un monument viu al nesimtirii umane aproape peste noapte, ca o nota personala: felicitari Adi, mie mi-a luat ani de zile sa ajung sa mi se spuna nesimtit de cateva ori pe saptamana dar tu, prietene, esti un maestru desavarsit.
Incercand sa scap de sentimentul de rusine ma intorc cu fata spre fotbal, jucam cu Albania, Belarus si Bosnia, 3 tari pe care pe unde le-am prins le-am batut, dar surpriza nu batem pe nimeni, ca asa e romanu' baiat bun! Ba mai mult, ne bate Bosnia, o tara a carei istorie completa incape scrisa in "Amintirile din copilarie" ale lui Creanga (pentru necunoscatori sau idioti: asta inseamna ca exista de foarte putini ani). Esec venit dupa o perioada lunga de rezultate bune si...ah, stai, nu. Un esec venit dupa alti 3 ani de esecuri. Selectioner tot acest timp a fost si in mod iritant continua sa fie Razvan Lucescu, un baiat care il baga titutlar pe Florescu, un jucator concediat de o echipe din Rusia, de liga a 2-a, mai citeste o data propozitia aia. CONCEDIAT. RUSIA. LIGA A 2-A. TITULAR. In fine, greseli de judecata ar fi multe in cazul lui Lucescu Jr., probabil voi le vedeti chiar mai bine decat mine, ca vorba aia, la noi in tara toata lumea se pricepe la fotbal si politica. Ideea e ca lui Razvan i se cere sa demisioneze, dar el refuza vehement. Suna cunoscut? Selectioneru continua spunand ca sanse de calificare mai sunt dar 20 de secunde mai tarziu spune ca nu ar fi exclus un egal cu Luxemburg marti. Pai ia stai putin, asta e un pic de oximoron, nu? Putem sa ne calificam dar suntem egalii unei echipe care nu a inregistrat niciodata o victorie intr-un meciu oficial (e pe bune, google it).
In concluzie, vedeti paralela intre fotbal si politica, poate ca asta e starea poporului roman, sa fie un rebel fara cauza, un adevarat James Dean al Europei, ceea ce poate ca suna super tare , dar sa nu uitam ca actorul a murit la 24 de ani (Bosnia mai are putin si ajunge la varsta fatidica). Atat Adrian Severin cat si Razvan Lucescu refuza sa se dea la o parte chiar daca mai multi oameni din mai multe tari le spun ca nu e bine ce fac, poate ca au si ei dreptatea lor dar batranii mai spun o chestie: chiar daca tu nu ai baut deloc, daca 3 oameni iti spun ca esti beat, du-te si culca-te. Oricine e atat de indaratnic cand intampina opozitie din partea propriului popor este ori un geniu, ori un idiot de proportii biblice. Asa ca cine stie, poate Razvan Lucescu e un adevarat Da Vinci al vremurilor noastre, nimeni un il intelege acum dar peste sute de ani oamenii se vor uita in urma si il vor numai un maestru al meseriei sale. Daca ne uitam la Luxemburg o sa observam ca nu prea le-a ars lor de fotbal niciodata, neavand victorii cu mai nimeni, dar in schimb au al 2-lea cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume, asa ca poate peste cativa ani o sa ii multumim lui Razvan ca ne-a luat cheful de fotbal. Adrian Severin pe de alta parte e cu siguranta un idiot de proportii biblice, fara nici un fel de comentarii.

marți, 8 decembrie 2009

\frac{ \partial f}{ \partial x} = f_x = \partial_x f.
Si nici o explicatie. Asa este peste tot la toate facultatile. Iti tranteste o formula/desen/teorema etc si trece mai departe. Ar fi bine daca ne-ar explica ce se intampla si de ce facem asta dar...poate mai incolo. Speram sa trec de lucruri nefolositoare dar se pare ca in continuare dau de ele.
Cel putin e bine ca nici profii nu isi dau interes si ce facem acum e degeaba. Student life ...ce sa mai zic. Stiti ca pana nu incep specializarile noi o sa facem mult si degeaba, ca si in liceu asa ca hai cu nepasarea si tocitul in sesiune...

joi, 26 noiembrie 2009

to10 lucruri frustrante

10. Oamenii care nu strang rahatul dupa animalele lor si oamenii care rad de cei ce fac asta.
E de bun simt sa iei cacatul animalului de pe trotuar si da dovada de educatie. Si nu inteleg de ce e amuzanta treaba asta, eu prefer sa nu iau nimic pe talpa cand merg pe strada.

9. Spargatorii de seminte si regele soarece. Ca la balet ei se misca cu gratie de pe o banca pe alta lasand in urma o dara de seminte. Pai sunt biodegradabile zic ei...aham chiar si daca sunt imprastiate pe ciment nu?nu zic sa nu mancam seminte dar daca o facem le aruncam pe pamant sau cva nu le lasam in jurul unei banci. Cum incerci sa le zici ceva apare regele soarece care e un fel de boss si ii place sa simta in centrul atentiei si pana la urma pleci, doar nu vrei sa iei ciuma ,nu?

8. Fumatorii hardcore. Isi aprind tigarea in autobuz si incep sa fumeze linistiti.Prima data cand am vazut asta nu mi-a venit sa cred. E cat de cat bine ca sar oamenii cu gura si intr-un final se simte si arunca tigarea pe geam ,ca deh .

7. Cocalarii cu masini scumpe. Astia ma tampesc, din cauza lor am ajuns sa-mi fie frica sa merg cu masina, ca vine un idiot in Q7 si iti taie calea sa intre pe alta strada, de ce mama naibii faci asta? Mai stai putin in spate si poti sa faci dreapta cat vrei, am vazut ca ai masina scumpa si imi dau seama ca nu stii ce inseamna taxa dar las-o frate moale ca si benzina e scumpa si masina aia nu soarbe, e ca un betiv notoriu.

6. Aglomeratia. E placut sa te trezesti pe ritmul claxoanelor de pe strada. Circulatia e o mare problema la noi, si mijloacele de transport vin greu si lumea isi ia masina si o sa fie si mai aglomerat. NUUUUU!!

5. Turistii de oras. Dintr-un oras de la noi, cu cat este orasul din care provin mai mare cu atat este si numarul de gunoaie. E normal sa mananci ceva pe munte, sa bei ca doar facem un traseu de 2 ore si e greeeeeeu!( 2 ore frate? nu prea urcati) Nu mai lasati gunoaiele peste tot ca e urat, le puneti in rucsac si le aruncati la inoarcere, stiu ca sunt grele dar incercati.

4. Taietorii de lemne. Una din putinele industrii ramase. Taiem cat putem , chiar si daca e rezervatie(da ,am vazut asta) si ne intrebam de ce cade pamantul peste noi. DUM DUM.

3. Politica. Sau mai bine zis politricks. Au ajuns sa cumpere votul cu 20 ron si ca sa vezi chiar a dat roade smecheria asta de cacat:))

2. Menatalitatea. Nu are rost sa comentez ca simt cum se umfla vena.

DAR...in primul rand ,cauza numarul 1 pentru care ma simt frustrat, este tara asta in care simt ca o iau razna si TU, omule. Sunt oameni care ridica vocea dar sunt neauziti. Vedem ca unu isi ia bataie pentru un telefon, noi stam si ne uitam ca nu e treaba noastra, de ce ne-am implica. Dar daca ar fi macar 3 oameni care ar incerca sa se implice nu credeti ca ar veni mai multi?
Sunt lupi,oi si caini de paza ca la stana. Lupii ataca in haita,oile sunt multe si putini caini.
FUCK YOU ROMANIA si acum stiu de ce.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Intoarcere la Orient

Salutari si bine ai venit sau revenit! Acum cateva minute am citit un articol intr-o revista care mi s-a parut interesant si care mi-a oferit inspiratie pentru post-ul pe care il citesti tu in momentul de fata. Era un articol scris de o domnisoara studenta care de curand s-a intors din Bruxelles, dupa ce a stat acolo vreo 6 luni cu Erasmus. Duduia in cauza spunea despre sentimentu care a incercat-o in primele cateva saptamani de la intoarcere, un sentiment aproape depresiv cauzat de faptul ca s-a intors la noi in tara unde totusi o asteptau prietenii, famila, iubitul. Bun, voi acum probabil va ganditi "ah, ce snoaba!" si probabil ca aveti dreptate, s-a dus si ea in alta tara mai occidentala si a venit aici, unde are atatia prieteni si toate cele si se plange ca nu e bine!
Ei bine, acum gandeste-te tu bine: oare nu are dreptate? E cumva bine? Poate ca are si ea dreptul sa fie depresiva si eu, sincer sa fiu, cred ca are tot dreptul!
O persoana pleaca la facultate in alta tara,implicit lasa totul in urma, cum ar fi prietenii si toate lucrurile cu care se obisnuise,avand acum cu ea/ea doar amintiri proaspete, asta inseamna ca este expus/a unui nou mediu, totul e nou, nu stie la ce sa se astepte. In prima saptamana e complet buimac/a, nu intelege nimic, ii e dor de casa, de familie, de prieteni mai mult ca oricand. Dar dupa o perioada ajunge sa cunoasca locul, sa iasa cu noii colegi, se guste din plin viata de student din tara respectiva, insa persoana respectiva ,hai totusi sa ii dam un nume persoanei asteia, unul fictiv, fireste, e un roman plecat peste hotare sa descopere lucruri noi, un nume potrivit cred ca este Ion, Ion tot este cu gandul la casa. Si Ion petrece cateva luni acolo si isi face noi prieteni, fiecare dintre ei avand ceva diferit pentru ca fiecare vine din alt colt al lumii aducand cate o cultura diferita. Si asa Ion are niste prieteni foarte interesanti, prieteni cu care isi petrece majoritatea timpului cu lucruri studentesti, stiti si voi, petreceri, betii, escapade, chiuluri, una sau doua aventuri de o natura mai amoroasa. Insa in tot acest timp Ion al nostru este cu gandul la casa, cat de dor ii de locul acela minunat unde atata lume ii duce dorul si il asteapta sa se intoarca. Ion isi aduce aminte cate a facut si acolo, cat de minunata e casa lui, cat de frumoasa e Romania!
Trece si perioada in care Ion a stat plecat in Occident, isi ia ramas-bun de la prietenii luisi ia drumul spre casa, implicit lasa in totul in urma, cum ar fi prietenii, toate lucrurile cu care se obisnuise ramanand cu niste aminitiri care i-au fost increstate adanc in suflet, crestaturile astea incepand sa il cam doara pe Ion pe masura ce se departeaza de tara respectiva. Insa el merge spre casa, locul care i-a lipsit tot timpul acesta!
Dar Ion are parte de o mare surpriza, parca acasa nu e asa de frumos si de incitant pe cat isi amintea el, la intrarea in tara il intampina o persoana care nici macar nu are bunul simt sa il salute. Orasul e gri si imbacsit, lipseste aceea atmosfera, acea agitatie urbana pe care a gustat-o din plin pana acum. Ajunge si acasa unde familia si prietenii il intampina fericiti, dar el nu pare la fel de incantat, ba chiar se chinuie sa mimeze un zambet fata de cei dragi. Ion ramane intr-un final singur in camera sa unde se intreaba ce s-a intamplat, de ce simte un gol imens in stomac, de ce cade in depresie acum ca in sfarsit s-a intors acasa? E simplu, Ion se obsinuise cu binele, cu iesirile intr-un loc frumos si curat, cu oameni noi si colorati (nu are conotatie rasista, cel putin nu de data asta). Ion s-a intors la Orient!
Cam asta imi imaginez eu ca este experienta unui student plecat afara la studii, se intaorce, insa se intaorce schimbat, cum e schimbat depinde de la om la om. Asa ca data viitoare cand auzi pe cineva ca se plange ca in alta parte era mai bine in loc sa critici sau sa ironizezii persoana respectiva mai bine te-ai uita in jurul tau si te-ai intreba daca nu cumva are dreptate Ion asta...
Cam atat am avut de impartit cu tine. Te-am pupat!

vineri, 6 noiembrie 2009

Gripa (insert animal class here)

Eh, cred ca puteti sa va dati seama unde bat acum. Si intradevar, gandurile mele sunt fixate pe gripa (sau gripele) pe care omul le ia de la animale si moare singur si trist. In curand o sa devina o traditie ca de fiecare data cand se imbolnaveste o dobitoaca din ograda sa se panicheze toata populatia globului si nu ar trebui sa radeti pentru ca e un eveniment real, lumea chiar se panicheaza grav numai la simplul gand ca ar putea avea in organismele lor o raceala de ordin animal. Ba chiar are un efect asa de mare asupra oamenilor incat au survenit niste schimbari in comportamentul colectiv care sa faca gripa sa se simta importanta, respectata si temuta, pe cand gripa nu vrea lucrurile acestea ea vrea doar un porc care sa o gazduiasca pe parcursul iernii lungi si aspre, probabil ca asta ar fi solutiua epidemiei: sa oferim ofrande spiritului gripei, poate asa ne va ierta si va fi mai blanda cu noi.
Este adevarat, trist dar adevarat. Suntem asa de afectati de gripele astea animalistice incat vom ajunge sa ne schimbam toate obiuceiurile pentru ca acestea sa se muleze bine, elegant si senzual pe corpul gripei ca o rochita neagra de seara. In curand o sa auzim americanii cantand "Batranul Mcdonald avea o ferma/I-ia i-ia io/Si pe acea ferma avea o gaina i-ia i-ia io/ Dar gaina a racit si l-a omorat pe saracul batran/ I-ia I-ia io." Acum uitati-va cat de stupida e ideea gaina raceste => moare Mcdonald... DE CE?? De ce nu moare gaina, in mortii ei de pasare!! Si sa nu cumva sa credeti ca e doar la americani, pentru ca hai sa fim seriosi, americanii nu sunt cel mai greu de speriat popor din lume si nici cel mai inteligent, americanilor acum le e frica de avioane, vrei sa sperii un american, du-l pe un aeroport, deci daca americanilor le e frica nu e chiar asa de mare panica, eu personal cred ca ar fi trebuit sa cadem pe ganduri numai in cazul in care rusii se speriau, dar probabil ca la Moscova gripa zace pe undeva pe sub o masa bagata acolo si tinuta la respect de Yuri sau Boris (batranul McDonald in varianta rusa).
Acum ajungand pe meleagurile mioritice constatam ca si la noi s-au produs cateva schimbari majore, cea mai vizibila fiind purtarea mastilor chirurgicale in metrou, patrea proasta e ca mastile alea nu servesc nici un scop, mastile potrivite fiind cele cu filtru, deci mai bine ati purta o masca de vopsitorie ca e mai sigura. Dar mai mult de atat am aflat ca seara trecuta s-a anulat balul in Dimitrie Cantemir din cauza ca o studenta ar fi contactat virusul nimicitor (da, vorbim despre o reaceala...). Pe mine insa ma perplexeaza ceva, de vreme ce au anulat balul dinainte sa inceapa e clar ca au aflat ca tipa era bolnava dinainte de bal, prin urmare de ce au anulat pentru toata lumea cand puteau foarte bine sa ii interzica doar ei sa vina? Ba mai mult, de ce nu au inchis facultatea? Pentru ca in mod evident a mers la facultate bolnava daca au aflat inainte de bal, si la facultate a avut contact cu mult mai multi oameni decat ar fi avut la bal, de unde razulta si daune mai mari cauzate prin tinerea facultatii deschisa in aceasta perioada de criza si panica.
Cam atat despre gripele astea gen aviara si porcina, adevarate epidemii, suntem in stare sa luptam impotriva cancerului, impotriva HIV-ului, am distrus ciuma si lepra, dar am belit-o cand ii curge ratul porcului!

miercuri, 21 octombrie 2009

Urmeaza statia Politehnica cu peronul pe partea stanga...

Eh, asta aud in fiecare zi de luni pana vineri. Stiti cum ma face asta sa ma simt? Satul.. Si nu genul ala de satul pe care il simti dupa ce ai mancat destul sau dupa o partida de sex de cateva ore, nu... genul de satul pe care il simtea Nea' Fuhrer Hitler fata de jidani.
O sa va povestesc despre viata de politehnist sau mai bine zis o sa va relatez impresiile unui politehnist de doar 3 saptamani, fiind in aceeasi pozitie ca si colegu de blog Sirji care, dupa cum puteti vedea aici sub mine, a fost lovit si el de virusul politehnicii.
Primul lucru pe care il veti constata in Poli este lipsa acuta a sexului frumos, cele putine exemplare intradevar demne de vazut pe care le poti zari sunt de fapt studente la Jurnalism, in cladirea Leu, adica la Telecomunicatii si Electronica. Eu, personal, sunt un mandru student al facultatii de Inginerie Electrica, unde ponderea populatiei feminine tinde spre zero, pardon spre o valoare negativa, atat de rau e! In fine, pe mine personal nu ma afecteaza lucrul acesta din diverse motive (nu, nu sunt gay, am prietena) insa altii par a fi foarte grav afectati de aceasta statistica plina de testosteron.
In grupa mea suntem 28 de oameni dintre care nu ne-am prezentat niciodata mai multi de 20, insa pana astazi nu a venit niciodata centrul de atentie al colectivului, desigur vorbesc despre singura fata din grupa al carei nume l-am vazut in grupa noastra, insa lipsa ei a facut-o in mod paradoxal sa devina cea mai cunoscuta si discutata persoana dintre toti. Astazi insa a venit si picatura de estrogen dintre noi, insa nu a fost nimic la care se astepta majoritatea entuziasmata, ea este o fata de o varsta mai mare decat a noastra si cand zic mai mare nu zic 22-23 de ani, oh nu, asta ar fi bine! O fata care deja a terminat o facultate cu tot cu master si care are si loc de munca de ceva timp (aici voi lasa frau liber imaginatiei voastre pentru a deduce varsta respectivei).
Cam atat despre demografia minunatei facultati. Acum hai sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi organizarea, care e de cel mai imputit si imprastiat rahat. Intr-o minunata zi de marti am plecat de la un curs spre altul unde am fost trimis spre alta sala motivul fiind unul simplu: se schimabse orarul, insa se intamplase intimpul cursurilor fara ca noi, studentii, sa fim anuntati in nici un fel. Am mers spre nous destinatie, si anume sala de sport unde am aflat ca nici profa nu stia nimic de nicio schimbare, prin urmare orarul s-a schimabt fara sa fie anuntati macar profesorii care aveau orele schimbate intre ele. Asa ca am ners sore a consemna schimbarea produsa in program , numai pentru a afla spre stupoarea tuturor ca se produsese o a doua schimbare in cursul unei jumatati de ora.
Despre materii, teme, ascultari si alte lucruri nu va mai spun pentru ca ati auzit cu totii povesti ingrozitoare, insa puteti sta linistiti, toate sunt adevarate, un lucru insa este cert, Politehnica schimba omul (a se lasa spre interpretarea proprie a fiecarui cititor in parte). V-am pupat cu stima si respect!

joi, 15 octombrie 2009

Frustrat...yet again. Si de data asta cu un motiv bine intemeiat. Mereu mi-am imaginat viata ca o scoala generala sau un liceu. Unde inveti sau nu, depinde de tine si multa distractie, neavand probleme cu banii ei fiind asigurati de altcineva.De cele mai multe ori se rezuma la bani. Pentru multi dintre noi facultatea este ca o palma peste fata , zicandu-ti sa te trezesti si sa vezi ca nu e asa. A... daca taticu tau are bani si te mentine atunci esti unul din cei care traiesc viata la maxim, bravo tie. Asa si cu restul? Restul se zbat sa se tina pe linia de plutire, cati dintre noi au vise care nu includ statul intr-un birou de 2 pe2, vise care de multe ori raman doar asa. Te chinui sa devii cel mai bun dar ca om ai nevoie sa si traiesti nu doar sa inveti. Simti nevoia sa iesi in lume sa party hard daca ma intelegeti, dar cum, cu ce bani? Acum incepe adevarata scoala, sa stii sa te descurci sa poti sa iei examenele si sa lucrezi pentru a strange cate ceva pentru tine aceasta este definita unui om muncitor care vrea ce e mai bun pentru el si cei apropiati.
Oameni care sunt in adevaratul sens al cuvantului o valoare.
Nu sunt ca sobolanii ce parasesc corabia, uita de unde au plecat si cine sunt, se duc in alte tari doar pentru a cauta sa se imbogateasca, sa fie ca ciorile, cum vad ceva sclipitor sa il ia ei repede, nereusind sa afle cu adevarat valoarea acelui lucru, traind cu impresia ca ei sunt mai importanti decat restul.
Iar ma las dus de val ceea ce nu e bine. Si tot monologul de aici din cauza unui ceas.
Ne facem noi mari si poate reusim sa inclinam balanta.
Inca ceva mie imi place sa lucrez cu cititorul si va propun un subiect de discutie. Care este visul dumneavoastra?
Al meu e sa deschid un loc unde lumea sa se relaxeze, sa se simta bine iar eu sa traiesc linistit pe o insula unde sa nu duc lipsa de nimic si sa chem lumea la mine(mi casa es su casa).
Dar pana atunci....study study work.