Urmeaza statia Politehnica cu peronul pe partea stanga...

Eh, asta aud in fiecare zi de luni pana vineri. Stiti cum ma face asta sa ma simt? Satul.. Si nu genul ala de satul pe care il simti dupa ce ai mancat destul sau dupa o partida de sex de cateva ore, nu... genul de satul pe care il simtea Nea' Fuhrer Hitler fata de jidani.
O sa va povestesc despre viata de politehnist sau mai bine zis o sa va relatez impresiile unui politehnist de doar 3 saptamani, fiind in aceeasi pozitie ca si colegu de blog Sirji care, dupa cum puteti vedea aici sub mine, a fost lovit si el de virusul politehnicii.
Primul lucru pe care il veti constata in Poli este lipsa acuta a sexului frumos, cele putine exemplare intradevar demne de vazut pe care le poti zari sunt de fapt studente la Jurnalism, in cladirea Leu, adica la Telecomunicatii si Electronica. Eu, personal, sunt un mandru student al facultatii de Inginerie Electrica, unde ponderea populatiei feminine tinde spre zero, pardon spre o valoare negativa, atat de rau e! In fine, pe mine personal nu ma afecteaza lucrul acesta din diverse motive (nu, nu sunt gay, am prietena) insa altii par a fi foarte grav afectati de aceasta statistica plina de testosteron.
In grupa mea suntem 28 de oameni dintre care nu ne-am prezentat niciodata mai multi de 20, insa pana astazi nu a venit niciodata centrul de atentie al colectivului, desigur vorbesc despre singura fata din grupa al carei nume l-am vazut in grupa noastra, insa lipsa ei a facut-o in mod paradoxal sa devina cea mai cunoscuta si discutata persoana dintre toti. Astazi insa a venit si picatura de estrogen dintre noi, insa nu a fost nimic la care se astepta majoritatea entuziasmata, ea este o fata de o varsta mai mare decat a noastra si cand zic mai mare nu zic 22-23 de ani, oh nu, asta ar fi bine! O fata care deja a terminat o facultate cu tot cu master si care are si loc de munca de ceva timp (aici voi lasa frau liber imaginatiei voastre pentru a deduce varsta respectivei).
Cam atat despre demografia minunatei facultati. Acum hai sa trecem la lucruri mai serioase cum ar fi organizarea, care e de cel mai imputit si imprastiat rahat. Intr-o minunata zi de marti am plecat de la un curs spre altul unde am fost trimis spre alta sala motivul fiind unul simplu: se schimabse orarul, insa se intamplase intimpul cursurilor fara ca noi, studentii, sa fim anuntati in nici un fel. Am mers spre nous destinatie, si anume sala de sport unde am aflat ca nici profa nu stia nimic de nicio schimbare, prin urmare orarul s-a schimabt fara sa fie anuntati macar profesorii care aveau orele schimbate intre ele. Asa ca am ners sore a consemna schimbarea produsa in program , numai pentru a afla spre stupoarea tuturor ca se produsese o a doua schimbare in cursul unei jumatati de ora.
Despre materii, teme, ascultari si alte lucruri nu va mai spun pentru ca ati auzit cu totii povesti ingrozitoare, insa puteti sta linistiti, toate sunt adevarate, un lucru insa este cert, Politehnica schimba omul (a se lasa spre interpretarea proprie a fiecarui cititor in parte). V-am pupat cu stima si respect!